Mărturii și impresii ale pelerinilor


1-2) Mărturii și impresii ale pelerinilor de la pelerinajul din Ţara Sfântă şi din Capadocia

Iată, mai jos, mărturii și impresii ale pelerinilor participanţi la pelerinajul din Ţara Sfântă şi la cel din Capadocia. Mărturiile și impresiile pelerinilor datează din octombrie şi noiembrie 2013, adică, la un an după pelerinajul la Locurile Sfinte şi cinci luni după cel din Capadocia.

  1. Ioana Maţenco - Olanda
    "Săptămâna aceasta s-a împlinit un an de când am fost în pelerinaj în Ţara Sfântă. M-am uitat şi la pozele de acolo şi am retrăit călătoria noastră binecuvântată citind în fiecare zi câte un acatist legat de locurile vizitate.
    Pelerinajele pe care le-am făcut în Ţara Sfântă şi Capadocia ne-au adus multă bucurie sufletească Andrei şi mie.
    Vă mulţumim că le-aţi organizat şi cu ajutorul bunului Dumnezeu poate o să mai mergem şi în alte pelerinaje împreună".
    25 octombrie 2013

  2. Nicolae-Mihai Crăciun - Olanda
    "Ţara Sfântă, Octombrie 2012.
    În câteva rânduri, impresii dintr-un pelerinaj care, cu uşurinţă, ar putea constitui subiectul unei cărţi despre curaj, credinţă, nădejde şi, mai ales, despre bucurie. Bucuria de a fi păstoriţi de bunul şi preacucernicul nostru Părinte Protopop Ioan, luminaţi de Însuşi Sfântul Duh, pe urmele Mântuitorului de la Naşterea Sa şi până la Înălţarea Sa la Ceruri.
    Pentru noi, fiul meu Traian şi cu mine, putem vorbi despre timpul 'până la' şi 'de la' pelerinaj, locuri şi evenimente care ne-au marcat atât de profund încât o reîntoarcere la Locurile Sfinte, cu voia Domnului şi binecuvântarea duhovnicului, pare a fi iminentă.
    Nu pot alege nici o clipă, de pe tot parcursul călătoriei, în favoarea alteia, atât de încărcate de semnificaţie s-au dovedit a fi în totalitatea lor, doar Părintele (multora dintre noi şi duhovnic) fiind în măsură a ni le rândui în suflet şi în inimă, la adevărata lor valoare, a ni le explica şi descifra tuturor şi fiecăruia în parte.
    Nu voi uita niciodată Apostolul citit la Biserica Naşterii Domnului din Betleem, nici Curcubeul de pe Marea Tiberiadei şi de pe Muntele Taborului, apusul de soare de pe Muntele Măslinilor şi amprenta lespezii de piatră de la Mormântul Mântuitorului pe genunchii mei.
    Iată, Domnul s-a milostivit şi prin iniţiativa Părintelui nostru ne-a deschis o uşă spre înţelegere, nu numai a Sfintelor Scripturi, dar şi a lăuntrului nostru".
    29 octombrie 2013

    Capadocia, Iunie 2013
    "Întorşi în timp, pentru aproape o săptămână, pe pământul binecuvântat dar şi încercat al Capadociei, pământul Sfinţilor Părinţi ai primelor Sinoade ecumenice şi a multor altor sfinţi care s-au nevoit, au mărturisit şi s-au jertfit pentru Credinţa noastră Ortodoxă.
    În timpul pelerinajului mi-am pus adesea întrebarea dacă sacrificiul făcut de creştinătate prin cedarea acestor teritorii, a Constantinopolului în primul rând şi a întregului Bizanţ în general, unei alte culturi şi în favoarea unui popor de cu totul o altă credinţă, n-a fost în van.
    Răspunsul a venit într-o seară pe când, ostenit de drumul de peste zi, grupul nostru de pelerini s-a oprit nu departe de locul unde eram cazaţi, în oraşul Ürgüp (grecescul Procopi), să se închine şi să se roage la locurile unde a slujit şi s-a nevoit Sf. Ioan Rusul. Eram încă în capela unde a vieţuit sfântul când un grup de bărbaţi din partea locului, cam de toate vârstele, de la adolescenţi cărora de-abia le mijea mustaţa şi până la bătrâni sprijiniţi în baston, unii purtând rozarii în mâini, au venit (cred, profitând de prezenţa noastră, a grupului 'răsărit' din Occident) să se închine şi ei şi să-şi aducă obolul, plin de respect, pentru Sfântul ocrotitor. Atunci am realizat că, în ciuda tuturor vicisitudinilor, a tuturor presiunilor şi greutăţilor, sufletul creştin îşi păstrează credinţa, nădejdea şi dragostea, şi nici o jertfă, nici din trecut, nici din prezent, nu e zadarnică, ci pentru întărirea generaţiilor viitoare, aşa cum a rânduit şi continuă să rânduiască Domnul.
    Şi iarăşi, de fiecare dată când ne mai opinteam, ba din greutatea drumului, ba din necunoştinţa noastră, Părintele Ioan era acolo şi cu răbdare şi un cuvânt bun de învăţătură reuşea să ne adune laolaltă. Bunul Dumnezeu să-i dea putere ca şi pe viitor să ne stea înainte, atât în pelerinajele noastre cât şi-n Biserica Sa.
    Doamne ajută".
    29 octombrie 2013

  3. Ion Preda - Antwerpen/Belgia
    "Despre pelerinajul de astă-vară pentru mine a fost o ocazie să văd în Istambul Patriarhia ecumenică, despre care auzisem atâtea. A fost un moment emoţionant. Apoi mi-a plăcut biserica Chora cu mozaicurile minunate. În Capadocia m-a impresionat mulţimea de mărturii creştine, conservate atât de bine până în zilele noastre şi mulţimile de oameni care veniseră să le vadă."
    30 octombrie 2013

  4. Ramona Popa - Olanda
    "Din pelerinajul în Turcia mi-a plăcut ceea ce am văzut şi tot ce ne-aţi povestit pe drum. Cel mai mult m-au impresionat bisericile vizitate în prima zi, în Istambul şi faptul că am cântat "Hristos a înviat" în ele.
    Biserica din Vlaherne unde am cântat imnul închinat Maicii Domnului "Apărătoare Doamnă" nu se mai şterge din mintea mea pentru că în sufletul meu are conotaţii adânci. Prima dată când am auzit eu de minunea făcută de Maica Domnului în Vlaherne a fost de la bunica mea, Ana. Eram mică, nu ştiam ce e Vlaherne dar îmi suna mie ciudat în auzul de copil şi am reţinut cuvântul. Apoi, mai târziu, după ce m-am întors la Dumnezeu, în perioada postului Sf. Marii când citeam Paraclisul, la pasajul unde este pomenită minunea, mereu îmi aminteam de cum mi-a zis bunica de Vlaherne, ca după ani şi ani, când buni nu mai este aici cu noi, să ajung să calc în acea biserică....
    Ceea ce mi-a plăcut şi m-a cam mirat a fost spiritul pe care l-a avut grupul nostru că am reuşit în săptămâna aceea să ne acceptăm fiecare aşa cum suntem şi să nu ne certăm unii cu alţii."
    30 octombrie 2013

  5. Finica Harbuz-Van Esch/Olanda
    Impresii din Ţara Sfântă
    "A trecut deja un an şi de fiecare dată când mă gândesc sau mă uit la fotografii un sentiment de pace şi mulţumire interioară mă cuprinde.
    Acest pelerinaj a însemnat foarte mult pentru mine căci am fost însoţită de mama mea. Acum două săptămâni a fost operată la cel de-al 2-lea genunchi şi acum este în perioada de revalidare. Mama mea de un an de zile mulţumeşte la rugăciune că a păşit pe locurile sfinte.
    De-abia în Israel am început, cu adevărat, să înţeleg ce înseamnă să te rogi împreună cu cei din parohia ta. Ce mult putem însemna unul pentru altul în calitate de creştini.
    Mulţumesc lui Dumnezeu că am fost acolo."
    31 octombrie 2013

    Impresii din Capadocia
    "O lecţie de cateheză, istorie şi artă bizantină care a durat o săptămână.
    Am învăţat să-mi cunosc rădăcinile de creştin.
    Frescele extraordinare în aer liber!
    Două pelerinaje deosebite şi care mă stimulează să mă înscriu cu drag şi pentru următorul pelerinaj împreună cu cei din parohie sub îndrumarea părintelui nostru duhovnic."
    31 octombrie 2013

  6. Marieta Rotariu-Kohlman/Olanda
    Impresii despre pelerinajul în Capadocia
    "A fost un pelerinaj binecuvântat de Dumnezeu ca toate acţiunile întreprinse de părintele Ioan. Ne-am închinat în biserici necunoscute turistului obişnuit, am auzit lucruri despre oameni şi locuri care nu sunt scrise în cărţi. Am învăţat mult despre istoria acelor locuri, leagăn al Creştinismului, explicaţiile entuziastului nostru ghid fiind însoţite de completări ale părintelui Ioan şi a doamnei preotese Christina. A fost nu numai un pelerinaj dar şi o excursie de cultură organizată într-un mod admirabil. Să dea Bunul Dumnezeu să ne petrecem în acest fel întotdeauna vacanţele, îmbogăţindu-ne duhovniceşte şi spiritual. Mulţumiri din inimă părintelui Ioan şi soţiei sale presvitera Christina precum şi ghidului Bogdan Grecu."
    1 noiembrie 2013

  7. Prezvitera Christina Dură - Bruxelles
    "Părintele nostru paroh, Ioan Dură, de mai mulţi ani se gândea la un pelerinaj la Locurile Sfinte. Trebuia însă să se împlinească vremea, rânduită de Providenţă, pentru ca gândul acela să se maturizeze şi să rodească. Căci un pelerinaj nu este doar o călătorie într-un scop religios, ci un act foarte important în planul mântuirii fiecăruia dintre pelerini.
    Iată însă că cu voia Domnului, în cursul anului bisericesc 2012-2013, mai exact, în octombrie 2012 şi în iunie 2013, s-au săvârşit două pelerinaje pentru credincioşii celor două parohii păstorite de părintele Ioan, unul în Ţara Sfântă iar celălalt în Capadocia. De fapt, pelerinajul în Capadocia s-a voit a fi o continuare a celui din Ţara Sfântă, din punct de vedere istoric şi ecleziologic.
    Căci cele două pelerinaje au luat viaţă din iniţiativa, cu definitivarea programului acestora şi cu purtarea de grijă a părintelui Ioan.
    Ambele pelerinaje au fost popasuri în urcuşul nostru duhovnicesc, popasuri de reîncărcare cu Duhul Sfânt. Au fost un nou botez, o afundare în colimvitra credinţei, o reînnoire a vieţii noastre harice.
    Noi, pelerinii, ca un trup tainic şi veşnic al lui Iisus Hristos, ne-am adăpat din izvoarele vii ale credinţei şi ale mântuirii. Ne-am sfinţit simţirile noastre.
    Două evenimente duhovniceşti au marcat pelerinajele noastre: a) participarea noastră, dis de dimineaţă, la sfânta Liturghie oficiată chiar în peştera strâmtă şi întunecoasă în care s-a născut Mântuitorul nostru, unde, la momentul potrivit, am îndrăznit să iau binecuvântare de la mitropolitul grec prezent acolo şi să citesc Apostolul zilei (Rom. 8, 28-38), iar părintelui Ioan i s-a permis să se împărtăşească, în ciuda stării existente de necomuniune între Patriarhia Ierusalimului şi Patriarhia Română. Cert este că noi, toţi pelerinii, am fost pătrunşi de duhul sfinţeniei emanat de acest sfânt loc.
    Al doilea eveniment marcant a fost celebrarea de către părintele Ioan a sfintei Liturghii la slăvitul praznic al Înălţării Domnului într-o veche biserică grecească, cu hramul Sfinţii Constantin şi Elena din Sinassos, în prezent, Mustafapasa, în care se mai slujeşte doar o singură dată pe an de către Patriarhul ecumenic. Şi pentru această sfântă Liturghie de la Înălţarea Domnului ne-am pregătit din Belgia, luând cu noi sfântul Antimis, sfintele vase, icoane, sfintele veşminte, prescuri, liturghierul şi tot ceea ce era necesar săvârşirii acesteia. Dar, în timpul oficierii sfintei Liturghii de la Înălţarea Domnului în biserica aceea goală şi părăsită de un secol, am simţit că cerul sfânt a coborât pe pământ iar noi, pelerinii, ne-am înnălţat la cele cereşti.
    În timpul pelerinajelor am urmat paşii Domnului de la Betleem la muntele Înălţării, în Betania, şi paşii Maicii Domnului de la căsuţa ei modestă în care s-a născut, lângă Poarta oilor, până la mormântul ei în grădina Gheţimani. Am urmat paşii Sfinţilor Apostoli, Sfinţilor Părinţi, Martirilor, Pustnicilor, Sfinţilor călugări nevoitori în mănăstiri, peşteri, munţi, văi, în sate şi oraşe din Ţara Sfântă, Constantinopol şi Capadocia. Am văzut Lumina Mântuitoare, am auzit Logos-ul, am glăsuit rugăciuni, am înălţat cântări de laudă Domnului, cel care ne-a învrednicit să luăm parte la aceste pelerinaje.
    Slavă Domnului pentru toate.
    Mulţumim părintelui nostru paroh care ne-a înlesnit această posibilitate şi ne-a călăuzit paşii întru ale credinţei şi ale sfinţeniei.
    Sfinţiţi co-pelerini, sfinţiţi-vă încă şi bucuraţi-vă în Domnul pururea."
    1 noiembrie 2013

  8. Alina Nicolaie - Belgia
    Eu m-am convins că bisericile din Capadocia sunt Trupul lui Hristos în sensul deplin şi cel mai real al acestui cuvânt. Fiindca ele au primit şi primesc totul: triumful credinţei, iconoclasmul, sfinţenia nevoitorilor, prigoana, exodul creştinilor, războaiele, părăsirea, evlavia pelerinilor. Bisericile din Capadocia nu au uşi, fiindcă ele sunt păzite de Îngeri. Ele încă rezistă fiindcă, cred eu, au o înţelegere cu Dumnezeu, ca şi Noe. Potopul uitării lor va înceta. Mi-au grăit despre asta însăşi geografia locului, cu rocile ei ce ţintesc spre Cer de veacuri şi Liturghia din Mustafapasa săvârşită de Părintele Ioan la care, bănuiesc eu, au slujit tainic, de dor, toţi Sfinţii capadocieni.
    10 noiembrie 2013

  9. Constantin Grădinaru - Olanda
    Am avut deosebita bucurie de a descoperi câteva din comorile creştine care se află astăzi pe teritoriul Turciei, prin participarea la pelerinajul în Capadocia, iniţiat şi condus de Părintele nostru paroh, Dr. Ioan Dură, la începutul verii anului 2013.
    Am plecat la drum cu o oarecare strângere de inimă, gândindu-mă la dificultăţile ce mă aşteptau. Călătoream împreună cu soţia mea, Mihalea, care era însărcinată, şi cu fiul nostru, Teodor, care încă nici nu împlinise doi ani.
    M-am întors cu bucuria petrecerii unei săptămâni binecuvântate, în familia mare a parohiei, înconjurat de dragostea şi sprijinul Părintelui, a Doamnei Preotese şi a tuturor pelerinilor. O mică minune, pe care îndrăznesc să o dezvălui, a fost că nu mi-a fost rău în timpul călătoriei! Tuturor celor apropiaţi mie le este foarte bine cunoscut faptul că, încă din copilărie, atunci când călătoresc, mi se face rău, în orice mijloc de transport, dar mai ales în autobuz, microbuz sau pe locurile din spate ale unui autoturism, dacă nu stau nemişcat, cu privirea aţintită înainte. Dar iată că acum nu mi-a fost rău deloc! Şi am călătorit şi cu avionul, şi cu barca, şi cu autobuzul. Astfel am putut să mă bucur de călătorie şi să mă ocup de familie. Cu bucurie şi recunoştinţă spun, din toată inima: Slavă Domnului pentru toate!
    M-au mişcat eleganţa şi fineţea unor vechi şi faimoase bijuterii arhitecturale, adevărate Evanghelii în imagini: bisericile Sfânta Sofia şi Chora din vechiul Constantinopol. Mi-au fost prilej de bucurie, înălţare şi mângâiere sufletească rugăciunile şi cântările înălţate către Domnul şi sfinţii Săi în bisericile Vlaherne, Izvorul Tămăduirii, a Patriarhiei Ecumenice, la Sfântul Ioan Rusul în Ürgüp, în bisericile vechi din Goreme şi în celelalte locuri sfinte. M-au încântat minunatele peisaje ale Capadociei, galeriile oraşului subteran de la Kaimakli şi frumuseţea ceramicii fabricate în atelierul de la Avanos.
    Însă momentul cel mai înălţător l-a marcat slujirea Sfintei Liturghii, de către Părintele Ioan, la praznicul Înălţării Domnului, într-o veche biserică a Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena din fostul Sinasos (azi Mustafapasa), la care am participat cu mare bucurie.
    Mulţumesc bunului Dumnezeu, care a binecuvântat această călătorie, Părintelui Ioan, care s-a îngrijit şi de cele materiale, şi, mai ales, de cele duhovniceşti pentru noi toţi, Doamnei Preotese Christina, pentru dragostea şi bucuria pe care ni le-a transmis şi dăruit neobosit, mai ales cu fapta, dar şi cu cuvantul, şi tuturor pelerinilor, pentru răbdarea şi ajutorul lor! Nu în ultimul rând, mulţumesc dlui Bogdan Grecu, inima Centrului de pelerinaje al mitropoliei noastre de la Paris, pentru excelenta organizare a pelerinajului şi pentru gestionarea, cu promptitudine şi pricepere, a tuturor situaţiilor şi nevoilor, mai mult sau mai puţin previzibile.
    Părinte Ioan, să vă dea Domnul multă sănătate, putere şi colaboratori de nădejde, să vă ajute să puteţi continua lucrarea pe care o faceţi în inimile noastre şi să vă bucuraţi de roadele ei! Aştept, cu nerăbdare, următorul pelerinaj!
    28 noiembrie 2013

  10. Doina De Pré - Belgia
    Acest pelerinaj a însemnat un miracol pentru mine, deoarece mi-am dorit aceasta de foarte mult timp şi nu am crezut niciodată că voi ajunge acel moment suprem.
    Îi mulţumesc bunului DUMNEZEU că m-a ajutat să ajung în ŢARA SFÂNTĂ împreună cu familia.
    Nu se poate reda în cuvinte momentele trăite pe tot parcursul pelerinajului. Ne-am încărcat cu toţii cu DUHUL SFÂNT mergând pe urmele MÂNTUITORULUI.
    Aceste clipe nu se pot uita niciodată şi doresc din toată inima să mă reîntorc din nou împreună cu dumneavoastră.
    Părinte vă mulţumim pentru organizarea acestui pelerinaj şi că ne-aţi călăuzit paşii în ŢARA SFÂNTĂ.
    5 decembrie 2013

  11. Victoria Dimitriu - Olanda
    Aş vrea să vă pot povesti în cuvinte binecuvântarea pe care am simţit-o în zilele petrecute în pelerinajul la locurile Sfinte, dar e aproape imposibil. Am respirat timp de o săptămână aerul minunatelor locuri unde s-a născut Domnul nostru Iisus Hristos, unde a trăit, a propăvăduit Evanghelia, a pătimit, a fost batjocorit, răstignit şi a înviat mântuind neamul omenesc.
    Am adus cu mine binecuvântarea împărtăşită de pietre atinse de Mântuitorul, de Maica Domnului şi de marii Sfinţi ce au vieţuit în acele locuri, binecuvântarea icoanelor făcătoare de minuni şi a uleiurilor de candelă.
    Capadocia, leagăn al creştinismului cu mărturii păstrate de sute de ani cu bisericile rupestre unice prin frumuseţea lor. Parcă simţi prezenţa apostolilor şi a sfinţilor mai ales în bisericile din Goreme, muzeul în aer liber. Mi-a plăcut mult valea Ihlara, canion impresionant unde îmbinarea dintre frumuseţea naturii şi a bisericilor rupestre e absolut minunată.
    Capadocia m-a impresionat şi prin ceea ce a reuşit natura să creeze ca urmare a formaţiunilor vulcanice deosebit de frumoase şi unice în lume.
    Cel mai emoţionant moment al pelerinajului a fost, pentru mine, săvârşirea Sf. Liturghii de praznicul Înălţării Domnului la biserica Sf. Constantin şi Elena din oraşul Mustafapasa de către părintele Ioan, părintele nostru paroh.
    Pentru toate acestea, îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a învrednicit să particip la aceste pelerinaje şi sper să mai pot merge şi în alte pelerinaje împreună cu părintele nostru paroh, Ioan, dna preoteasă şi enoriaşi ai bisericii noastre.
    8 decembrie 2013

  12. George şi Cristina-Maria Dură - Bruxelles
    Cu bucurie şi imensă recunoştinţă ne amintim de cele două pelerinaje petrecute alături de părinţii noştri, preotul Ioan Dură şi preoteasa Christina.
    Meleagurile binecuvântate atât din Ţara Sfântă cât şi din Capadocia ne-au umplut sufletul de credinţă, pace şi iubire. Este greu să descrii în cuvinte frumuseţea şi sfinţenia locurilor vizitate. Orice creştin, cel puţin o dată în viaţă, cu ajutorul Domnului, ar trebui să se învrednicească să viziteze Ţara Sfântă.
    Dacă ar fi, acum, după trecerea timpului, să ne amintim locurile sau momentele care ne-au emoţionat până la lacrimi am aminti de intrarea la mormântul Domnului şi sentimentul de nedescris care ne-a cuprins când am îngenuncheat pe lespedea sfântă. Am trăit o emoţie puternică, parcă aerul tremura deoarece ochiul nu mai vedea clar. Al doilea moment emoţionant a fost Sfânta Liturghie la care am participat în Betleem unde, în chilia strâmtă, care adăposteşte locul unde s-a născut Mântuitorul, înconjuraţi de mulţime de oameni cuprinşi de emoţie, am ascultat Apostolul în limba greacă citit de către mama. Ne-am simţit, ca şi grup, binecuvântaţi de Domnul.
    În Capadocia, nu vom uita niciodată participarea la săvârşirea Sfintei Liturghii în limba română. Iar atunci când s-a încheiat Slujba am rămas surprinşi, parcă abia începuse.
    Nu vom uita, de asemenea, momentele de închinăciune la moaştele Sfinţilor, razele de lumină care cădeau în biserică în timpul Sfintei Liturghii în biserica din Sinassos/Mustafapasa, şirul de pelerini care păşea dis de dimineaţă pe străzile pustii din Betleem spre biserica Naşterii Domnului, bucuria şi întărirea credinţei în fiecare dintre noi la vederea primelor semne de creştinism în bisericile din Capadocia, privelişti minunate, aniversarea zilei de naştere a lui George şi imnul României de pe vaporaşul de pe Marea Galileii, sucul de rodie, căldura parohienilor, voia bună, un frumos zbor cu balonul şi dragostea părinţilor noştri.
    8 decembrie 2013

  13. Geta Asavinei - Belgia
    Să fii Pelerin în Ţara Sfântă cred că este un vis al oricărui creştin, iar eu mi-am împlinit acest vis datorită părintelui nostru paroh, Ioan Dură.
    Cu mare plăcere îmi aduc aminte că am respirat timp de câteva zile Harul minunatelor locuri în care s-a născut, unde a trăit, a pătimit şi a înviat Domnul nostru Iisus Hristos, mântuind neamul omenesc.
    Sunt fericită că fiecare dintre noi am adus binecuvântarea împărtăşită de pietrele atinse de Mântuitorul, de Maica Domnului, de marii Sfinţi care au vieţuit în acele locuri, binecuvântarea icoanelor făcătoare de minuni, ale apelor, ale uleiurilor de candelă.
    Mulţumesc părintelui Ioan şi soţiei sale, prezvitera Christina, pentru posibilitatea oferită de a vedea Sfintele locuri ale mântuirii noastre.
    10 decembrie 2013

  14. Radu şi Ligia Albu - Belgia
    Pe urmele Mântuitorului în Ţara Sfântă
    La ceva mai mult de un an de la călătoria binecuvântată în Ţara Sfântă, inimile noastre încă vibrează la aducerea aminte a acelor momente. Un cumul de trăiri, emoţii, senzaţii şi, de ce nu, o stare de graţie, aproape imposibil de descris, este ceea ne evocă amintirea acestei incursiuni în timp şi spaţiu. Dincolo de ineditul peisajului, ne-am aflat pentru o săptămână într-o altă lume, ne-am raportat la alte repere, lăsând în urmă cotidianul căruia aparţineam.
    Biserica Naşterii Mântuitorului din Betleem, Marea Galileii, Iordanul, Muntele Fericirilor, locul Cinei celei de Taină, culminând cu Sfântul Mormânt, sunt locurile de maximă încărcătură pentru noi, de nemaitrăită emoţie, o emoţie colectivă şi totodată personală.
    Descoperirea unui sfânt al timpurilor noastre, Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, a fost pentru noi un prilej de bucurie, o revelare a spiritului creştinesc românesc în pustietatea austeră a ţinutului Hozevei. Mare bucurie să vedem cum îl cinstesc şi alte neamuri pe cel plecat din Cetatea Neamţului pe urmele Mântuitorului în Ţara Sfântă.
    Şi dacă ar fi să încercăm să definim, deşi imposibil, într-un singur cuvânt această experienţă, atunci acesta ar fi: FABULOASĂ!
    Nădăjduim, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, că o vom repeta!

    Pelerinajul din Cappadocia a fost urmarea firească a celui dintâi, unde vorbim de zorii creştinismului, locul din care au pornit Sfântul Vasile cel Mare cu fratele sau Sfântul Grigorie de Nysa şi Sfântul Grigorie Teologul.
    Început la Constantinopol, unde am avut parte de o lecţie de istorie, şi continuat cu vizitarea mănăstirilor rupestre ale Capadociei, călătoria a culminat cu săvârşirea, în biserica "Sfinţii Constantin şi Elena", Sfintei Liturghii a praznicului Inălţării Domnului, prima liturghie în limba română.

    Pentru toate acestea, pentru răbdare şi cuvânt de învăţătură, cu dragoste filială, vă mulţumim, părinte!
    10 decembrie 2013

  15. Elena De Chiara - Olanda
    Amintiri din Ţara Sfântă
    A trecut mai bine de un an de la binecuvântatul pelerinaj în Ţara Sfântă. Pentru mine şi fiica mea, Ştefana, un pelerinaj cu totul şi cu totul deosebit, nu numai pentru faptul că era primul pelerinaj pe care îl făceam, dar mai ales plin de încărcătură pentru că avea loc la numai trei săptămâni de la plecarea de lângă noi a mamei mele şi bunicii Ştefanei.
    Amintirile şi emoţiile trăite în acele zile şi locuri le retrăiesc de fiecare dată când în biserica noastră din Schiedam sărbătorim evenimentele legate de viaţa Mântuitorului nostru, a Maicii Sale, a Sf. Apostoli şi a Sfinţilor de care am fost atât de aproape în zilele pelerinajului şi când Părintele nostru citeşte din Sf. Evanghelie, aşa cum a făcut-o şi la locurile Sfinte şi dragi nouă, acum atât de apropiate.
    Îmi vor rămâne pentru totdeauna întipărite în minte şi în suflet momentele în care am atins steaua plină de mir de pe locul Naşterii Mântuitorului, lespedea de pe Mormântul Său, marmura albă a momântului Maicii Domnului şi piatra Golgotei ca şi momentul în care m-am învrednicit să mă împărtăşesc, cu binecuvâtarea Părintelui nostru, în biserica Învierii.
    Cu câtă emoţie am ascultat-o pe preoteasa noastră citind Apostolul în biserica Naşterii Domnului şi am participat la împărtăşirea Părintelui nostru în aceeaşi biserică. Nu voi uita cum o urmam cu toţii pe preoteasa noastră în cântările de laudă înălţate Domnului şi Maicii sale şi mai ales sunetul clopotelor când noi ne aflam la locul Cinei cele de Taină şi cântam "Pe Tine", imn cu o semnificaţie deosebită pentru mine, de mare ajutor şi folos în zilele de încercare şi cumpănă.
    Măreţia peisajului în goliciunea şi uscăciunea sa - privit de la înălţimea muntelui pe care este aşezată mânăstirea Sf. Sava, a muntelui Carantaniei, Muntele Ispitirii Mântuitorului nostru sau de la înălţimea Mânăstirii Sf. Gheorge Hozevitul, îmi rămân imprimate în memoria vizuală ca şi linistea Iordanului şi a Mării Galileii.
    Privind fotografiile făcute în timpul pelerinajului mă izbeşte fericirea şi liniştea figurilor tuturor celor prezenţi, fapt de care nu am fost conştientă în timpul pelerinajului. O mare familie strânsă în jurul Părintelui nostru şi a dragii noastre preotese, fără de care pelerinajul în Ţara Sfântă nu ar fi fost ceea ce a fost.
    Slavă Domnului că m-a învrednicit, împreună cu fata mea şi cu cei apropiaţi şi dragi mie să particip la acest pelerinaj şi Îi mulţumesc pentru toate emoţiile pe care mi le-a dăruit. Un pelerinaj care cred că a schimbat ceva în mine şi care sigur îmi este şi îmi va fi spre întărire şi mă va ajuta să sporesc în credinţă.

    Amintiri din Capadocia
    Cu ce bucurie am primit vestea Părintelui Ioan că vom face un al doilea pelerinaj în viaţa noastră de enoriaşi ai parohiei din Schiedam, la locurile Sfinţilor Părinţi Capadocieni, care au trăit şi s-au nevoit pe pământul încercat şi unic şi ca formă de relief al Capadociei şi la Constantinopol, oraşul Sf. Împărat Constantin cel Mare şi al mamei sale Sf. Elena, loc atât de legat şi de istoria neamului românesc. Din păcate un pelerinaj fără Ştefana, dar cu multe persoane dragi şi apropiate mie din parohie.
    M-au impresionat şi mă urmăresc încă ochii Mântuitorului, ai Maicii sale şi ai tuturor Sfinţilor din picturile bisericilor părăsite, săpate în stânca calcaroasă a Capadociei, cu sute şi sute de ani în urmă. Ochi loviţi de pietrele celor care nu ajungeau la ele să le distrugă. Ca şi icoanele "codificate" pictate în aceeaşi periodă de tristă amintire a creştinismului. Biserici abandonate şi care sigur nu aparţin circuitului turisc obişnuit, care, zic eu, că au fost însufleţite de prezenţa şi cântările noastre şi în care s-a aprins prin grija Patriciei o mică lumânărică în memoria şi pentru sufletul celor care au nevoit în ele.
    Ma bucur că am admirat bisericile Sfânta Sofia şi Chora cu extraodinarele sale mozaicuri cu Domnul nostru Isus Hristos şi Maica Sa. Slavă Domnului că am ajuns să ne închinăm şi în bisericile Vlaherne şi Izvorul Tămăduirii.
    Închei cu cel mai înălţător moment al pelerinajului din Capadocia: celebrarea de către părintele Ioan a Sfintei Liturghii, la slăvitul praznic al Înălţării Domnului în vechea biserică grecească din oraşul Mustafapasa, cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena; am participat cu emoţie sporită la Sf. Litughie din două motive: port numele Sfintei Elena, nume care mi-a fost dat la botez de către naşii mei, preotul Gheorghe şi presvitera Aneta şi port ia mamei mele, cusută de ea în anii ei de şcoală normală.
    Privind fotografiile mă impresionează şi acum contrastul între griul pereţilor bisericii în care se slujeşte foarte rar şi culoarea veşmintelui Părintelui Ioan - alb/argintiu/auriu - veşmânt dăruit de Elena-Aurelia, şi auriul ferecăturii Evangheliei din care ne-a citit Părintele. Ce binecuvântare să pot participa la această Sf. Liturghie.
    Mulţumiri părintelui Ioan şi preotesei şi pentru truda dumnealor de a aduce pe pământ capadocian toate cele necesare desfăşurării Sf. Liturghii şi pentru că ne-au îndrumat şi fost alături de-a lungul pelerinajului.
    Slavă Domnului pentru toate cele dăruite.
    11 decembrie 2013

  16. Mihaela Rustandi/Belgia - Gabriela Gliga/SUA
    Pelerinaj în Ţara Sfântă
    Israelul, ţara făgăduinţei, care pentru noi creştinii se numeşte Ţara Sfântă.
    La început, când am aflat despre pelerinajul în Ţara Sfântă ne-a fost frică.. oare Mântuitorul nostru ne va primi pe urmele sale după 2012 ani? Dar după multe frământări şi rugăciuni, noi, cele două gemene, Mihaela (Belgia) şi Gabriela (California) am decis să mergem cu binecuvântarea Părintelui nostru drag, Ioan Dură, şi nu am dat greş.
    Sunt multe de povestit despre locurile Sfinte, unde Sfântul Duh este prezent.
    Istoria sfântă a început din Nazaret unde îngerul Gabriel i-a prevestit Măicuţei Domnului naşterea fiului ei.
    Cel mai mult ne-a impresionat Betleemul unde am vizitat grota în care s-a născut Iisus care se află sub biserica ortodoxă, iar intrarea în ea se face printr-o uşă îngustă, Uşa Smereniei, acolo este marcat locul naşterii lui Iisus prin Steaua de Argint cu cele 15 candele ce ard mereu.
    Ajungând în apele Iordanului am intrat în apa unde îmbrăcaţi în cămăşi albe parcă ne-am botezat şi noi ca Iisus care a fost botezat de Sf. Ioan.
    Paşii ne-au dus pe drumul Crucii la Ierusalim unde la biserica greacă de la Mormântul Sfânt ne-am împărtăşit, iar lacrimi fierbinţi ne-au curs din ochi.
    Mergând la Icoana făcătoare de minuni a Măicuţii Domnului ne-am rugat în genunchi amândouă, iar toate rugăciunile noastre s-au realizat.
    Mulţumim Bunului Dumnezeu că am avut lângă noi pe Părintele nostru Ioan care ne-a propovăduit Sfânta Evanghelie în acele locuri minunate, unde parcă am trecut printr-un vis frumos pe care nu-l vom uita niciodată. Amin!
    11 decembrie 2013

    Impresii din Capadocia
    Capadocia.... auzeam mereu în biserică când preotul pronunţa... "Patriarhul României locţiitorul tronului Cezareii Capadociei".
    Atunci mă întrebam, unde poate fi această ţară? Iar răspunsul l-am aflat în pelerinajul făcut chiar acolo, în Capadocia.
    Călătoria a început în Istambul, oraş metropolitan, fost Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin de la Împăratul Constantin care a făcut legalizarea credinţei creştine pe pământ. M-a impresionat foarte mult biserica Sfânta Sofia (Haghia Sophia) plină de mozaicuri interesante, scene religioase ce arată că a fost şi biserică catolică, redevenită ortodoxă, moschee, apoi muzeu.
    Ajunşi în Capadocia, ţara unde Creştinătatea a înflorit; frescele distruse datate din secolele trecute arătau scene din Biblie. Abia atunci mi-am dat seama cât de mult creştinii martiri ascunşi prin grote săpate în stâncile calcaroase au suferit şi m-am înfiorat.
    Am adorat Sfânta Liturghie oficiată de Părintele nostru Ioan dis de dimineaţă într-o biserică goală, rece, părăsită, "Sfinţii Constantin şi Elena", din localitate Mustafapasa, cum e numită azi, unde ne-am împărtăşit mulţi dintre noi, slăvind Înălţarea Domnului. Cât de divin a fost!
    În capela unde a vieţuit Sfântul Ioan Rusul am plâns. Atunci am ajuns la concluzia că noi Creştinii vom fi veşnici pe acest pământ.
    Paşii noştri ne-au dus pe acele meleaguri spre o reînoire a acestei Credinţe Creştine... şi-i mulţumim din suflet Părintelui nostru drag.
    15 decembrie 2013

  17. Eleonora Staicu - Belgia
    Pelerinaj în Ţara Sfântă
    Un pelerinaj în Ţara Sfântă este întotdeauna o mare binecuvântare, este un dar nespus de mare, deoarece te duci să calci pământurile pe care a coborât Dumnezeu, să iei contact cu locurile unde a trăit Iisus Hristos şi Prea Sfânta Fecioară Maria. Un pelerinaj în Ţara lui Iisus Hristos a fost un vis de al meu de ani de zile dar care până la urmă s-a împlinit. Ca şi Petru şi ceilalţi apostoli, l-am urmat pe Iisus Domnul în călătoria Sa spre Ierusalim, am rămas încântată de Muntele Fericirilor şi Tabor, de Nazaret, de Betleem, de Iordan, ne-am simţit cuprinşi de emoţie sfântă văzând Cetatea Sfântă a Ierusalimului, am plâns pe locul Răstignirii pentru a ne bucura în cele din urmă la mormântul Sfânt al Învierii lui Iisus unde m-am şi împărtăşit. Mulţumesc părintelui Ioan şi prezvitera Christina! Minunaţi oameni! Orice călătorie te bucură, te înnobilează şi te îmbogăţeşte cu ceva. Doar pelerinajul este cel care te poate schimba cu adevărat. Pentru toate îţi mulţumim, Doamne!
    12 decembrie 2013

  18. Patricia Radu - Olanda
    În Ţara Sfântă
    Călătoria sufletului meu!
    O călătorie în Israel este o chemare, dar şi un dublu răspuns; unul de îngăduinţă rânduit de Dumnezeu, altul de osteneală din partea celui care nevoindu-se, duce chemarea la implinire. Spun asta luând aminte la propria mea experienţă, dar nu numai. Din anii copilăriei am dorit să văd cu ochii mei ţinuturile în care Mântuitorul s-a născut, a trăit, a predicat, a murit, a înviat şi s-a înălţat la ceruri. Însă a fost nevoie de mult timp să ajung, probabil că aveam nevoie de mult timp pentru coacerea sufletului meu în focul credinţei, încât să-mi doresc mai presus de orice că atâta vreme cât mai sunt în puteri, să am marele privilegiu de a cunoaşte pe viu pământul sfânt, şi în special Sfântul Mormânt. Fiecare simte şi înţelege diferit acest Pelerinaj, şi numai cei care au experimentat cu adevărat ştiu despre ce vorbesc. Emoţii puternice, suspinuri, lacrimi de bucurie şi de umilinţă, ocean de sentimente minunate mi-a invadat sufletul, transfigurându-se, înroşindu-se în focul sfinţeniei lui Hristos. Această stare te îndeamnă să strigi lumii întregi: SUNT FERICIT! Ducem cu noi fiecare binecuvântarea împărtăşită de pietrele atinse de Mântuitorul, de Maica Domnului şi de marii Sfinţi care au vieţuit în aceste Sfinte Locuri, binecuvântarea icoanelor făcătoare de minuni, ale apelor sfinte, ale sfintelor moaşte şi ale uleiurilor din candele, a florilor şi lumânărilor aduse de acolo şi împărţite celor dragi şi celor care nu au fost acolo.
    Şi în loc de încheiere, un indemn sincer: voi cei ce aveţi sau nu credinţă în Dumnezeu, sau aveţi o umbră de îndoială, faceţi măcar odată această călătorie! Veţi vedea cât de mult vă va schimba sufletul şi cât de multe veţi descoperi în străfundul fiinţei voastre. Ţara Sfântă este cu adevărat un pământ neobişnuit, care ne cheamă să-l cunoaştem nu numai cu imaginaţia, ci şi cu picioarele, şi cu palmele, şi cu întreaga noastră fiinţă. Lăsaţi-vă binecuvântaţi de un răspuns pozitiv la această chemare, măcar odată în viaţă. Eu nu încetez să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru acest vis împlinit pe care mi l-a îngăduit, chiar dacă am făcut acest pelerinaj a şaptea oară. Şi voi mai merge de câte ori îmi va mai îngădui Dumnezeu. Cine merge odată, simte chemarea care vine din Sfântul Mormânt să tot meargă, până la finalul vieţii. Oriunde te duci, de oriunde vii, Jerusalim-ul este acolo de mii de ani aşteptându-te să păseşti pe pământul sfânt măcar odată-n viaţă.

    În CAPADOCIA
    Pelerinajul din Capadocia este o experienţă greu de spus în cuvinte!
    În acele zile am trăit o sumedenie de senzaţii, de stări şi de trăiri. Experienţe duhovniceşti unice. Din totdeauna mi-am dorit să calc aceste locuri şi am fost de nenumărate ori cu imaginaţia acolo, până a venit ziua rânduită de Dumnezeu să călcăm cu adevărat acele locuri, împreună cu enoriaşii şi părintele nostru. Da, am călcat pe acele locuri unde mii de Martiri au mărturisit pe Hristos şi au murit pentru numele Lui şi unde s-au nevoit zeci de mii de monahi şi monahii. Marii părinţi ai Bisericii universale au sfinţit acele locuri mirifice cu paşii lor, cu învăţătura lor şi cu nevoinţele lor ascetice. Acei Sfinţi de care lumea nu este vrednică. Şi totuşi Domnul a îngăduit să călcăm pe urmele lor şi să ne rugăm în bisericile lor unde s-au nevoit. Personal, m-am hrănit duhovniceşte şi m-am simţit foarte aproape de cer şi de Sfinţii părinţi şi i-am simţit atât de aproape de mine. Parcă nicicând acele sfinte locaşuri nu au fost părăsite. Încă se simte duhul şi prezenţa vie a monahilor din vremurile de demult. Sunt veşnic prezenţi până la sfârşitul veacurilor, dar vor fi prezenţi şi-n veşnicie. Să ne facă Dumnezeu parte şi nouă să ne odihnim împreună cu dânşii lângă Domnul nostru Iisus Hristos, pe care aceşti Sfinţi părinţi l-au slujit, şi slăvit fie numele său în veci de veci. AMIN.
    13 decembrie 2013

  19. Olimpia Gheorghe - Olanda
    A trecut un an de la pelerinajul în Ţara Sfântă care a însemnat pentru mine o minune, pentru că acolo am găsit răspunsul rugăciunilor mele. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi binecuvântarea părintelui paroh Ioan Dură am reuşit să fac parte din frumosul grup de pelerini.
    Am mers pe drumul Crucii la Ierusalim unde am primit binecuvântarea părintelui de a mă împărtăşi şi acele clipe pentru mine au însemnat foarte mult. Atunci când mă uit la fotografii retrăiesc acele momente pe care nu le voi uita niciodată. Îmi aduc aminte cu mult drag de râul Iordanului unde am fost binecuvântaţi toţi pelerinii de părintele nostru paroh.
    Pentru cuvântul de învăţătură şi toate sfaturile primite de la dumneavoastră vă mulţumesc părinte Ioan.
    14 decembrie 2013

  20. Sarmiza Popescu - Olanda
    Anul trecut mi s-a împlinit visul vieţii mele prin pelerinajul în Ţara Sfântă.
    În primul rând, mulţumirea mea către Părintele nostru paroh Ioan Dură şi pentru dl. Bogdan care a fost un ghid foarte bun. De la primii paşi am simţit puterea Divină când, cu pietate, am călcat în locuri sfinte încărcate de SFÂNT DUH.
    Emoţii greu de descris în cuvinte la Biserica Naşterii Mântuitorului în Betleem, în GROTA naşterii sale. Deşi un loc aşa de mic, simţeam totuşi că mă sufoc, că ceva divin mă ridică. Mândria ce am avut-o când Dna preoteasă a ţinut acea rugăciune ce nu o înţelegeam, dar mă mândream cu dânsa. Apoi muntele Tabor, muntele Fericirilor, peste tot aveam senzaţia că MÂNTUITORUL era cu noi. Râul Iordan, unde am intrat; am intrat în multe ape, mari, în viaţa mea dar aşa o mângâiere sfântă nu există nicăieri. Apoi SFÂNTUL MORMÂNT. Şi acum simt căldura lespezii sfinte, iar lucrul cel mai mare a fost pe 28 octombrie, la ora 03: 15', când am primit SFÂNTA ÎMPĂRTĂŞANIE. De câte ori mă gândesc, îmi dau lacrimile pe baticul ce l-am avut atunci pe cap. Şi acum am mirosul de mir de la MASA UNGERII şi, în fine, mormântul Maicii Domnului unde m-am aşezat cu ficatul care era bolnav la icoană şi m-am rugat fierbinte, iar după exact un an mi s-a împlinit rugămintea; sunt vindecată. Mulţumesc BUNULUI DUMNEZEU pentru tot.
    Sper să mai pot merge încă o dată. DOAMNE AJUTĂ.
    14 decembrie 2013

  21. Florian şi Mariana Gherghel - Antwerpen/Belgia
    Anul trecut, cu ajutorul Bunului Dumnezeu şi al Maicii Domnului am fost în pelerinajul organizat de Părintele nostru, Ioan Dură, şi doamna preoteasă, Christina, la Locurile Sfinte.
    În acest pelerinaj, la fiecare loc vizitat, Părintele ne-a citit din Biblie ca să înţelegem mai bine semnificaţia respectivă a acestuia.
    Când am fost la Biserica românească din Ierusalim l-am rugat pe părintele să ne spovedească ca să ne putem împărtăşi la biserica Sfântului Mormânt. Părintele obosit fiind nu ne-a refuzat şi a stat până noaptea târziu şi ne-a spovedit pe toţi, lucru pentru care îi mulţumim frumos.
    Pe toată perioada pelerinajului am simţit o trăire interioară de nedescris şi o încărcătură spirituală enormă.
    Acest pelerinaj a fost foarte reuşit, noi fiind un grup omogen, iar dacă aş avea ocazia aş mai pleca iar.
    16 decembrie 2013

  22. Neli Matica - Olanda
    Cu ajutorul bunului Dumnezeu am avut ocazia în cursul unui an să particip la două pelerinaje.
    Pelerinajele din Ţara Sfântă şi Capodocia au fost un vis care s-a împlinit pentru mine. Locurile pe unde am trecut sunt de nedescris, mi-au umplut sufletul de fericire şi bucurie.
    Ceea ce a făcut să decurgă pelerinajele aşa cum au fost planificate a fost grupul de pelerini, dar şi mai mult grija şi atenţia părintelui Ioan Dură care şi-a făcut timp în fiecare loc, la care ne-am oprit, să ne dea cât mai multe informaţii despre tot ce s-a petrecut în acele locuri sfinte.
    Vă mulţumim părinte şi vă dorim sănătate şi putere să mai puteţi oganiza şi alte pelerinaje.
    16 decembrie 2013

  23. Fam. Chistruga - Iaşi, România
    La începutul anului 2012, când părintele IOAN DURĂ, parohul bisericii ortodoxe din Olanda, a luat iniţiativa organizării unui pelerinaj la Locurile Sfinte, Dumnezeu a făcut să ne aflăm şi noi în Olanda.
    Dorindu-ne mult să călcăm pe urmele lui IISUS, ne-am înscris şi noi, aşa că în octombrie ne întâlneam un grup destul de substanţial în aeroportul din TEL AVIV.
    Datorită priceperii părintelui IOAN cât şi a experienţei în a organiza astfel de evenimente a dlui BOGDAN, traseul a fost stabilit astfel încât am parcurs drumul vieţii pământene a lui IISUS în ordine cronologică, ceea ce a contribuit la o înţelegere mai profundă a evenimentelor din acele vremuri. La aceasta a contribuit şi faptul că părintele IOAN, la fiecare loc sfânt, a citit din BIBLIE pericopa evanghelică adecvată. Ni s-au umplut inimile de bucurie şi evlavie trăind acele momente şi în acelaşi timp am realizat de câtă jertfă a fost nevoie pentru consolidarea creştinismului. Am înţeles uriaşa responsabilitate ce ne revine pentru respectarea şi preamărirea jertfelor apostolilor şi nu numai a lor, cât şi a jertfei supreme a lui IISUS HRISTOS.
    De asemenea, foarte inspirată a fost şi îmbinarea momentelor religioase cu momente de destindere.
    Mulţumim INIŢIATORULUI, mulţumim organizatorului, mulţumim întregului colectiv de pelerini, maturi din punct de vedere religios, plini de evlavie şi unii chiar buni cunoscători a locurilor vizitate.
    Dumnezeu să le dea sănătate şi tot ce îşi doresc.
    DOAMNE AJUTĂ.
    18 decembrie 2013


3) Mărturii și impresii ale pelerinilor de la pelerinajul din Georgia

  • 1. Nicolae-Mihai Crăciun - Olanda
    Deschizător de drum, Părintele nostru Protopop Ioan Dură ne-a călăuzit de această dată pe meleagurile de obârşie a unui sfânt devenit român, a Sfântului Antim din Ivir, tărâm pe care doar basmele străvechi reuşeau a ni-l descrie şi despre care nici nu am fi putut bănui cât de asemănător este cu cel al nostru, românesc, ambele situându-se la răspântii de drumuri, de neamuri şi de ideologii.
    Cel mai fascinant însă, s-a dovedit a fi acest popor georgian care ne-a uimit pe tot parcursul pelerinajului prin modestia sa dusă până la smerenie, prin evlavia şi puritatea sa de credinţă. A fost apa care se făcuse vin, prin simplitatea şi naturaleţea sa, întâlnite atât în biserici şi mănăstiri, cât şi pe stradă, în oraşe şi sate.
    Am rămas înmărmuriţi de emoţie şi cu sufletul la gură, martori făcându-ne încă o dată a nunţii din Cana, în biserica Anchiskhati din Tbilisi, chiar în a doua zi a pelerinajului nostru, în Sfântă zi de Duminică, unde o mână de nuntaşi îmbinau tradiţia locală cu cea lăsată de Mântuitorul acum aproape două mii de ani, făcându-ne pe noi, fraţi cei întru credinţă ai celor din Georgia, să gustăm vinul adevărat, acela al bucuriei apropierii.
    Am încercat şi am reuşit să păstrez acest simţământ pe tot timpul pelerinajului, ajungând să îndrăgesc aceste locuri şi aceşti oameni, dorindu-mi ca vreodată, cu voia Domnului şi cu binecuvântarea duhovnicului meu, Părintele Ioan, să ajung să mă reîntorc, spre a le descoperi şi ultimele comori din salba de biserici şi mănăstiri care le înfrumuseţează ţara şi care, după prima noastră vizită, ne-au mai rămas ascunse.
    22 iunie 2014

  • 2-4. Nina, Ioana şi Sebastian Turturică - Debesset - Olanda
    Sfânta Nina a intrat în vieţile noastre împreună cu Nina Maria, cea de a doua fetiţă a noastră. Într-un fel parcă Sfânta vorbise deja cu naşa Niculina, căci ea a primit vestea cu bucurie mare dar şi un anume firesc. Ne-a trimis imediat viaţa şi acatistul ei care ne-au pregătit în perioada dinaintea botezului. Două săptămâni mai târziu, doamna Patricia cu mare evlavie pentru Sfânta Nina, s-a apropiat de fetiţa noastră şi aflându-i numele, s-a luminat la faţă, oferindu-i dupa câteva zile, icoana Sfintei.
    Iată cât de repede şi minunat ne-a intrat Sfânta Nina în suflet şi cu mare binecuvântare. Cu acelaşi firesc Părintele urma să ne anunţe după o minunată Sf Liturghie, pelerinajul în Georgia. Citind acatistul Sfintei, ne întrebam de multe ori cum va ajunge Nina pe urmele Sfintei dar nu am îndrăznit să ne gândim că Sfânta îi va arăta locurile sale dragi la numai 4 anişori şi împreună cu noi.
    Mulţumim Domnului şi Sfintei Nina pentru minunatele Sale daruri!
    Mulţumim însă şi Părintelui nostru drag şi Doamnei Preotese pentru că au fost încă o dată deschizători de drumuri şi au ales acest minunat pelerinaj, pentru toată dragostea şi grija părintească, pentru toată bucuria pe care ne-au împărtăşit-o de-a lungul pelerinajului.
    Am trăit din duhul puternic al credinţei adevărate de început, călcând pe locurile Sfintei Nina şi a Sfântului Ioan de Zedazeni împreună cu discipolii săi.
    Am primit curaj duhovnicesc şi parcă cu fiecare zi dorinţa noastră de a fi mai statornici în credinţa noastră a crescut. Şi asta împreună cu familia noastră duhovnicească de la Schiedam şi Antwerpen pe care am avut ocazia cu mare bucurie de a o cunoaşte mai bine şi cu care sperăm să regăsim şi să sporim cu fiecare Liturghie darurile primite în acest pelerinaj.
    Doamne ajută-ne!
    Dragă Sfântă Nina roagă-te pentru noi!
    5 septembrie 2014

  • 5. Dr. Alina Nicolae - Belgia
    Pelerinajul în Georgia, pe care l-am primit ca pe o mare binecuvântare, rămâne pentru mine o cărare bătută spre Împărăţie. M-a mişcat să aflu despre mulţimea de Sfinţi georgieni şi evenimentele prin care Dumnezeu a chemat la credinţă acest popor încă de pe vremea Sfinţilor Apostoli, continuitatea credinţei până în prezent de care dă mărturie evlavia poporului georgian. Istoria lor este pentru mine o încredinţare că bogăţia de har şi sfinţenie este răsplata pe care o dă Domnul drepţilor celor greu încercaţi.
    Vibraţia tainică a inimii mele, ori de câte ori îmi amintesc de Georgia, îmi mărturiseşte că acolo am trăit felurite binecuvântări. Le mulţumesc, cu dragoste fiască, Părintelui Ioan şi doamnei Preotese Christina că, organizând acest pelerinaj şi purtând grija pelerinilor, s-au făcut pentru mine mijlocitori ai acestor binecuvântări.
    13 sept. 2014

  • 6. Inginer Ion Preda - Olanda
    Pe mine m-a impresionat ţara în sine, oamenii şi locurile. Forţa acestui neam de a-şi păstra identitatea şi curajul cu care au rezistat peste veacuri asimilării ruseşti.
    Impresionantă este evlavia cu care îşi venerează şi cinstesc înaintaşii, şi mai cu seamă sfinţii bisericii georgiene. În pelerinajul nostru am întâlnit mulţi tineri care veneau, ca şi noi, să se închine la locurile sfinte.
    Am rămas încântat de măreţia munţilor Caucaz care se vedeau în zare, de felul în care erau îngrijite holdele şi mulţimea de podgorii. Am fost marcat de mulţimea de tabere pentru refugiaţii războiului cu Rusia, care se întindeau în multe locuri de-a lungul şoselei pe care am mers.
    A fost un pelerinaj de care ne aducem aminte cu drag. Mulţumim pentru efortul de a-l organiza şi pentru idea de a vizita aceste locuri sfinte.
    20 sept. 2014

  • 7. Constantin Grădinaru - Olanda
    N-aş fi mers prea curând în Georgia, daca n-ar fi organizat Părintele nostru, Dr. Ioan Dură, acest minunat pelerinaj, în luna iunie a anului 2014. Am profitat, astfel, din plin, de ocazia ivită şi am descoperit o ţară frumoasă, locuită de un neam creştin, puternic, cu o istorie impresionantă, indisolubil legată de creştinismul ortodox.
    Domnul ne-a dăruit, din belşug, momente de înălţare duhovnicească. Am avut binecuvântarea de a putea săruta Crucea Sfintei Nina, cea întocmai cu Apostolii, luminătoarea Georgiei. Sfântul Shio de Mgvime a îngăduit să-i sărutăm sfintele moaşte, care au fost scoase spre închinare, special pentru noi, de un călugar al mănăstirii. Ne-am închinat, cu bucurie, la mormântul Sfintei Nina şi ne-am încărcat duhovniceşte în nenumăratele biserici şi mănăstiri vizitate.
    În această călătorie ne-a însoţit şi tatăl meu. Mare mi-a fost bucuria, că am avut, astfel, prilejul să petrecem împreună mult timp, acest timp care se dovedeşte a fi din ce în ce mai preţios.
    Le mulţumesc Părintelui Ioan şi Doamnei Preotese Christina pentru darul acestui minunat pelerinaj, pentru tot efortul lor şi pentru bucuria pe care ne-o transmit cand le suntem în preajmă! Mă rog Domnului să le dea sănătate, pace, multă putere şi să ne putem bucura împreună în pelerinajul următor!
    5 octombrie 2014

  • 8. Prezvitera Christina Dură
    Georgia ne-a întâmpinat cu o minune, şi anume minunea de a ne închina la Crucea cea de mult preţ a sfintei Nina, încreştinătoarea Georgiei.
    Abia sosiţi în Tiblisi, după masă, mulţi pelerini ne-am oprit, fără să ştim, la biserica Sioni, unde Crucea însăşi, veche de şaisprezece secole, a sfintei Nina era scoasă din preţiosul ei relicvar spre închinarea credincioşilor. Şi aceasta se face o dată pe an!
    Ne-am închinat cu mare evlavie şi mulţumire sufletească, căci ce dar putea să ne facă nouă, pelerinilor români din Olanda, sfânta Nina, pentru dorinţa şi efortul nostru de a vizita pământul ei scump, pe care l-a încreştinat, unde a adormit în Domnul şi unde se află sfintele ei moaşte.
    Într-adevăr pelerinajul nostru a fost minunat de la început până la sfârşit. Sfinţii Georgieni ne-au călăuzit paşii, ne-au adăpat din credinţa lor, ne-au arătat calea jertfei pentru Hristos, ne-au umplut de mirare pentru curajul lor mucenicesc.
    Pământul georgian a născut din pântecele lui de-a lungul secolelor creştine nenumărat de mulţi sfinţi şi sfinte, mucenici şi mucenice, mărturisitori, cuvioşi, trăitori, clerici, monahi şi mireni, regi şi regine şi simpli credincioşi.
    Binecuvântat este pământul georgian unde am colindat timp de zece zile.
    Binecuvântat este şi poporul georgian, care cinsteşte cu atâta dragoste şi sfinţenie, credinţa, limba şi trecutul său.
    Părintele Ioan, parohul parohiei Sfântul Grigorie Teologul, care a propus, a organizat şi a condus spiritual şi acest pelerinaj, ne-a oferit celor care am participat încă o ocazie de-a ne întări credinţa noastră, de-a ne adăposti sub norul de sfinţi şi de martiri, necunoscuţi nouă până atunci, ai unui neam creştin din primele secole, şi de a primi, prin rugăciunile lor, Harul.
    Îi mulţumim mult părintelui Ioan pentru grija care o poartă sufletelor noastre, ca bun păstor.
    Iar Bunului Dumnezeu, Care ne-a învrednicit să fim părtăşi bogatelor Sale daruri prin pelerinajul acesta, dăm slavă, că minunate sunt lucrurile Sale.
    9 octombrie 2014

  • 9-10. Anca şi Radu Manoliu - Olanda
    A fost o experienţă spirituală deosebită, vizitând biserici şi mănăstiri în oraşe (Tbilisi, vechiul oraş Mtsketha, fosta capitală în timpul primilor regi georgieni) dar şi în locuri izolate, pe coline sau în grote muntoase. Te izbeşte contrastul între biserici şi mănăstiri-fortăreţe impunătoare şi biserici micuţe, intime, de regulă foarte vechi. Am mers pe urmele Sfinţilor georgieni (Sf. Nina redată în icoane cu crucea din lemn de viţă, cu braţele orizontale înclinate, Sfântul David constructorul, Sfântul David Garedja, Sfântul Ioan de Zedazeni, pentru a numi doar pe câţiva), a numeroşilor martiri chinuiţi pentru credinţa lor şi a primilor regi creştini Mirian şi Nana (sec. 4). Creştinismul a fost declarat religie de stat în Georgia încă din anul 326. Tbilisi impresionează prin aşezarea de oraş în căldare, înconjurat de coline, pe care domină biserici impunătoare (Mamadaviti, alături de care se află Panteonul oamenilor de artă, noua Catedrală, Metekhi cu biserica actuală (sec.12 şi biserica veche (sec. 5). De pe altă colină priveşte Mama Georgia, statuie uriaşă din epoca comunistă. În unele biserici frescele au fost "văruite" în perioada Georgiei comuniste; sunt în curs proiecte de refacere şi restaurare.
    Mare bucurie mi-a făcut să particip la liturghie în câte o biserică georgiană. Mai întâi cu grupul nostru (condus de părintele Ioan şi de ghidul Bogdan), în dimineaţa de1 iunie la vechea biserică Schimbarea la Faţă de lângă hotelul Kopala din Tbilisi. Altădată de Rusalii. Am fost furată de atmosfera de linişte, reculegere, ascultând slujba în biserica plină de localnici, fără a înţelege limba, bazându-mă doar pe ceea ce ştiu din ritualul liturghiei ortodoxe. Femeile îşi poartă cu eleganţă un şal pe cap (cine nu are poate împrumuta la intrarea în biserică). O particularitate a unei biserici georgiene este că iconostasul nu formează un perete complet.
    Locuri vizitate foarte variate pentru a numi doar câteva: mănăstirea Samtavro şi catedrala Svetiskhoveli din oraşul Mtsketha, cu mormintele regilor creştini Sfinţii Mirian şi Nana, un oraş troglodit şi în ultima zi, de neuitat, complexul monastic David Garedja: într-un cadru natural impresionant, biserici, lăcaşuri sfinte la diferite înălţimi, grote în stânci pictate cu fresci: Mântuitorul, Sfânta Treime, Maica Domnului.
    Cazarea bună, mâncarea georgiană gustoasă, abundenţa de legume, mirodenii, (nici o problemă în zilele de post!), vinurile bune, sucurile naturale cu cimbru, atmosfera plăcută în cadrul grupului, explicaţiile utile date de părintele Ioan şi de ghidul Bogdan, precum şi lectura în autobuz din vieţile Sfinţilor georgieni: toate au contribuit la succesul acestei săptămâni.
    Un punct de critică ar fi: lipsa de ventilaţie suficientă în autobuz. Cred că ar fi util ca la un pelerinaj ulterior să fie inclus în program (sau măcar să fie rezervat timp) câte o vizită la un muzeu relevant pentru scopul excursiei.
    Radu şi cu mine, am rămas încă două zile, timp în care am văzut şi alte obiective turistice deosebite cum ar fi muzeele de artă medievală, religioasă şi tezaurul. Ne-au completat imaginea pe care ne-o făcusem în timpul excursiei.
    10 octombrie 2014

  • 11. Anişoara Lazăr - Olanda
    Pelerinajul din Georgia a fost pentru mine cu totul şi cu totul deosebit.
    Din nefericire, eu nu fac parte din categoria celor care au vizitat multe locuri ce ne leagă de frumoasa şi pura noastră credinţă, ceea ce numim Ortodoxie. Nu pentru că nu mi-aş fi dorit, iar dacă aş spune că nu am avut posibilitatea aş minţi, ci cred că pentru faptul că nu am fost pregătită sau aşa a fost voia Domnului. Dar pentru aceasta nu sunt tristă, toate la timpul lor.
    Până a merge în acest Pelerinaj în Georgia mă bucuram neîncetat de petrecerea mea cu ceilalţi în Sfânta Liturghie. Părintele nostru Ioan, sfânta Liturghie şi câteva persoane din Parohia noastră m-au convins de a merge şi eu în acest pelerinaj.
    Odată ajunşi în Georgia încă de la aeroportul din frumosul şi mirificul Tibilisi, capitala Georgiei, am primit un sentiment plăcut de linişte sufletească. De fapt întregul pelerinaj s-a desfăşurat în imprejurimi cu un peisaj mirific.
    Fiecare mănăstire sau biserică din Georgia este unică referitor la aşezare, în natură diferită, dar şi ca mod de construcţie. Nu se poate să nu-ţi fi părut rău atunci când trebuia să părăseşti o mânăstire dar pe de altă parte ştiam că va urma o alta la fel de copleşitoare, copleşitoare prin fapul că simţeam taina aceea de a fi prezenţi în casa Domnului.
    În acest pelerinaj am învăţat că alături de Sfânta Liturghie care este importantă, mai este şi faptul de a merge pe cărările credinţei, de a ne cunoaşte credinţa noastră ortodoxă alături de cei cu care ne rugăm.
    Am cunoscut oameni şi locuri minunate, cu toţii am râs, ne-am veselit, dar ne-am şi rugat.
    Mulţumesc Părintelui Ioan şi doamnei Preotese Christina pentru că au organizat acest Pelerinaj, pentru grija ce ne-o poartă nouă enoriaşilor din Parohia noastră, mulţumesc de asemenea şi ghidului nostru, domnul Bogdan. Am convingerea că ne vom gândi şi ne vom reaminti cu plăcere de acest pelerinaj.
    15 octombrie 2014

  • 12. Andra Ioana Petrescu - Olanda
    Am avut marele privilegiu să continuăm, la iniţiativa şi sub indrumarea spirituală a Parintelui Ioan, drumul de descoperire şi întărire duhovnicească început cu pelerinajele în Ţara Sfântă şi Capadocia primelor secole de creştinism, cu un al treilea popas pe tărâmul Georgiei. Georgia sau Iviria numită în trecut, o ţară încreştinată de Sfânta Nina prin încredinţarea tainică a Maicii Domnului şi sfinţită de credinţa şi faptele a nenumăraţi sfinţi şi martiri din secole trecute, Sfinţii împăraţi încreştinaţi Mirian şi Nana, Sfântul Ioan de Zedazeni şi ai săi 12 ucenici, Sfântul Sisoie din Mgvime ale cărui moaşte ne-au fost scoase în mod special spre închinare, Sfinţii David Garedja şi Dodo, dar şi sfinţi din trecutul apropiat al acestei ţări care a supravieţuit prin creştinism, limbă si tradiţii dezumanizării comuniste. Acest pelerinaj ne-a purtat paşii prin mânăstiri străvechi ce dăinuiesc în munţii Georgiei, cu fresce minunate şi altare după modelul creştinismului timpuriu, pe lângă icoane nepreţuite decorate cu email si pietre preţioase în tradiţionalul stil georgian, prin vechea catedrala Sioni din Tblisi, singura rămasă deschisă spre slujire sub ocupaţia sovietică şi în care crucea Sfintei Nina, împletită din păr şi lemn de viţă de vie, ne-a întâmpinat cu racla deschisă în singura perioadă din an, parcă ştiind că venim de departe pentru a ne închina, prin grote în munţi transformate în chilii de sfinţi... Şi ca şi în primele popasuri ale acestui drum spiritual, mulţumesc Domnului că am putut împărtăşii momentele acestea de bucurie duhovnicească, ca într-o singură simţire, cu mult îndrăgiţii membrii ai Parohiei Sfântul Grigorie Teologul din Schiedam, care mi-au devenit o a doua familie.
    15 octombrie 2014

  • 13-14. George şi Cristina Dură - Myanmar
    Cu mare bucurie am participat, alături de enoriaşi ai parohiei Sfântul Grigorie Teologul din Olanda, la pelerinajul organizat de părintele Ioan în Georgia. Deşi în cateva zile urma să părăsim Europa pentru o perioadă mai lungă de timp nu am renunţat la acest pelerinaj pentru care ne hotărâsem cu luni bune în urmă. Şi Sfinţii georgieni şi bunul Dumnezeu ne-au ajutat să vizităm binecuvântatul pământ al acestei frumoase ţări şi să ne închinăm şi să ne rugăm în locaşuri vechi şi pline de har. Bucurie mare am avut în suflet atunci când Sfânta Nina ne-a oferit posibilitatea de a ne închina încă din prima zi la crucea ei sfântă şi veche de atâtea secole.
    Cel mai mult ne-au impresionat grotele din munţii Georgiei pe care călugării le-au săpat, înfrumuseţat şi sfinţit de-a lungul vremii. Cărările abrupte pe panta muntelui, colindate cu credinţă şi curaj de călugări, vara şi iarna, ne-au impresionat şi ne-au făcut să realizăm că ceea ce se face întru numele Domnului şi cu voia Sa nu piere ci dăinuie.
    Mulţumim părinţilor noştri care ne-au fost alături în pelerinaj, ca de fiecare dată, cu dragoste şi sfat, iar timpul petrecut împreună îl preţuim atât de mult!
    20 octombrie 2014

  • 15. Ioana Maţenco - Olanda
    Călătoria din acest an în Georgia este a treia din periplul început de Părintele Ioan spre sporirea întru credinţă a fiilor săi duhovniceşti.
    Georgia este o ţară mult încercată de istorie, care nouă ne-a dăruit un mare ierarh, pe Mitropolitul Antim Ivireanul. Deşi străin, el a fost mai patriot decât mulţi români, a insistat ca româna să fie limba folosită la slujirea în biserică, a tipărit multe cărţi de cult în limba română şi a iubit ţara şi neamul nostru până la sacrificiu.
    Prin voia Domnului, pelerinajul nostru a început chiar în ajunul sărbătorii Crucii Sfintei Nina, aşa încât la Catedrala Sioni am putut să ne închinăm şi să o sărutăm. Nu am cuvinte să descriu harul pe care l-am simţit la această cruce care i-a fost dăruită Sfintei Nina de însăşi Maica Domnului. Cu sprijinul ei şi cu foarte multă credinţă, Sf. Nina, o tânără fată, a plecat într-o ţară îndepărtată, şi înfruntând mari pericole a reuşit să încreştineze un neam pagân!
    Sub ocrotirea Sfintei Nina s-a aflat apoi tot pelerinajul nostru în care am aflat istoria credinţei ortodoxe în Georgia, rămasă înscrisă în bisericile şi mânăstirile construite de-a lungul secolelor si decorate cu minunate fresce şi icoane în stilul caracteristic georgian. Apoi, în lungile drumuri cu autocarul, Părintele Ioan a avut bunul gând de a ruga pe câţiva pelerini să citească din Patericul Georgian şi aşa ne-am apropiat mai mult de sfinţii şi martirii locului şi am înţeles puterea credinţei şi rezinteţei acestui neam.
    E imposibil de descris doar în câteva cuvinte frumuseţea peisajelor, a arhitecturii şi artei decorative pe care le-am văzut, dar pentru cei care am fost acolo vor rămâne întipărite în memorie şi în suflet. Şi totuşi simt nevoia să menţionez ultimul loc vizitat în pelerinajul nostru, Mănăstirea David Garedja. Situată într-o zonă muntoasă, în mijlocul unei pustietăţi, este locul unde au căutat liniştea pentru închinare şi rugăciune, Sfantul David Garedja şi ucenicii lui. Este incredibilă credinţa lor, căci au venit într-un loc unde nu creşte nimic şi nu aveau nimic să mănânce dar şi-au pus credinţa în Dumnezeu şi s-au rugat şi El le-a trimis o căprioară care îi hrănea cu laptele ei şi care nu venea niciodată în zilele de post. Iar apoi timp de sute de ani, acest loc sfinţit de marii săi pustnici a adunat mii de monahi care au ţinut aprinsă flacăra credinţei în ciuda tuturor vicisitudinilor întâmpinate. Perşii au omorât într-un an de Sărbătoarea Învierii toţi monahii pentru că nu au vrut să renunţe la ortodoxie, dar apoi mănăstirea a fost refăcută. În epoca sovietică a fost complet închisă dar acum are din nou vieţuitori.
    Pentru mine acest loc este un simbol al rezistenţei Georgiei întru credinţa ortodoxă.
    Mulţumind din nou Parintelui Ioan şi soţiei sale, doamna Christina pentru iniţierea şi organizarea pelerinajelor, mă rog Domnului să le dea sănătate şi putere să continue periplul nostru duhovnicesc şi în alte locuri binecuvântate!
    25 octombrie 2014

  • 16. Mirela-Loredana Sabo - Olanda
    Cu mare bucurie, am luat parte la pelerinajul organizat anul acesta în Georgia de către părintele duhovnic Ioan, alături de prieteni dragi, enoriaşi ai parohiei Sfântul Grigorie Teologul din Schiedam.
    Am trăit multe momente de împlinire sufletească în acele zile.
    Prima mea bucurie a fost că am mers împreună cu soţul meu, care mă sprijină mereu în a-mi învinge temerile legate de călătorii, locuri şi oameni noi, deşi, iniţial, hotărâsem să merg doar eu. Dar Sfinţii Georgiei ne-au chemat pe amândoi pentru a-i cunoaşte mai îndeaproape.
    Cu mare sinceritate, dar şi regret, recunosc că nu am ştiut prea multe despre această ţară în care se vorbeşte o limbă sfântă.
    Încă din primele 20 de minute, făcute de la aeroportul Tbilisi la hotelul în care ne-am cazat, "am întâlnit" o ţară modestă care ne amintea de România anilor 1990.
    Prima şi cea care îţi vine în minte, când spui Georgia, este Sfânta Nina, Încreştinătoarea ţării. La ea ne-am dus cu bucurie, încă din primele ore de cum am păşit în acel loc, ei i-am sărutat Crucea şi chipul smerit din icoane şi tot ei i-am spus gândurile noastre, cu încredinţarea că le va duce Bunului Dumnezeu.
    Am intrat în biserici şi mănăstiri mici, întunecoase, construite pe dealuri înalte, dar unde m-au înconjurat lumina şi liniştea sufletească pe care numai Duhul Sfânt le poate lăsa.
    Nu putem uita Sfinţii Martiri din orasul Tblisi, mai exact din biserica de pe malul râului Kvari, care în sec. al XIII-lea, au refuzat trecerea la islam şi au ales credinţa în Domnul Iisus Histos, numarul lor fiind de peste 100 000.
    De asemenea, vizitând multe locuri şi biserici vechi de secole, am cunoscut mulţi sfinţi ai locului, le-am aflat viaţa petrecută pe acest pământ, dar şi moartea mucenicească. Mi-au ramas vii în minte chipurile Sfintilor întâlniţi acolo.
    Ne-am întors acasă după acele zile frumoase şi am rememorat şi am povestit celorlalţi lucrurile noi aflate şi i-am îndrumat şi pe alţii să nu ocolească această ţară simplă şi discretă, dar plină de sacralitate.
    Ne bucurăm să împărtăşim acum, cu toată lumea, împlinirea ce a urmat, pentru mine şi soţul meu, la revenirea din acest pelerinaj, care ne-a umplut sufletele de lumină şi ochii de lacrimi de fericire. La aproximativ 45 de zile de la întoarcerea din Georgia, aveam să aflăm că sunt însărcinată, minune ce, din voia Domnului, se lăsa aşteptată.
    Mărturisesc că avem încredinţarea că Maica Domnului, Sfânta Nina împreună cu ceilalţi Sfinţi, cărora le-am stat înainte cu nevrednicie şi uneori cu neîncredere, ne-au fost mijlocitori şi au urcat rugăciunile noastre la Tronul Împărătesc, iar Bunul Dumnezeu ne-a răspuns, şi de astă dată, cu marea Lui milă şi dragoste.
    "MINUNAT ESTE DUMNEZEU ÎNTRU SFINŢII LUI!"
    Nădăjduim că anul viitor voi aduce pe lume un prunc sănătos şi vom reuşi, împreună cu noul membru al familiei, să luăm parte şi la alte pelerinaje organizate de Părintele Ioan în perioada ce va urma.
    Mulţumim părintelui Ioan şi dnei preotese Christina de acest dar care ne-a întărit sufletele.
    25 octombrie 2014

  • 17. Iuliana-Marcela Baliakou - Grecia
    De multă vreme mă gândeam să particip la un pelerinaj în care să mă depărtez de tumultul şi grijile cotidianului. Pentru mine, "pelerinaj" până acum au fost doar călătorii de o zi, cel mult două în care mă străduiam să mă aflu cât mai mult în spiritualitatea noastră ortodoxă şi să aflu cât mai multe despre ea.
    Se vede însă că toate trebuie să se înfăptuiască atunci când le vine vremea.
    M-am bucurat nespus când sora mea mi-a propus să particip la pelerinajul organizat de Protopopiatul Olandei şi Belgiei flamande în Georgia, mai concret la iniţiativa Părintelui Protopop Ioan Dură. Acesta a mai organizat două pelerinaje, în Ţara Sfântă şi-n Capadocia, iar enoriaşii au răspuns cu mare entuziasm chemării sale, în dorinţa de-a se închina şi cunoaşte locuri sfinte pentru noi, ortodocşii. Astfel, am ajuns şi eu, în seara zilei de 31 mai în Tbilisi. La lumina palidă a bulevardului, mergând către hotel, am recunoscut imagini întâlnite şi-n oraşele româneşti. Enoriaşii părintelui m-au primit cald din prima clipă, şi-această notă familială a oraşului îmi răspândea ultimile temeri în legătură cu acomodarea mea la necunoscut.
    A doua zi, i-am cunoscut pe Părintele Ioan, Prezvitera Christina şi restul pelerinilor ajunşi cu alt avion. Grupul nostru s-a întregit şi astfel, am participat la Sfânta Liturghie săvârşită la biserica Mănăstirii Schimbarea la Faţă. În biserica mică am remarcat prima dată respectul şi evlavia adâncă a georgienilor, cât şi coloritul vesel al icoanelor, care-ţi înfăţişează Sfinţii în bucurie.
    În acea zi aveam să fim "primiţi" de Sf. Nina, cea întocmai cu Apostolii, în Catedrala Sioni, unde pe întâi iunie, crucea de viţă de vie dăruită Sfintei de Maica Domnului este scoasă la închinare.
    Mare binecuvântare pentru noi! Cu această cruce, Sf. Nina, făptură plăpândă şi delicată, rugându-se fierbinte, a dărâmat zeităţile din capitala Mtskheta, convingându-l pe regele Miriam al 3-lea de puterea credinţei creştine.
    Dacă Sf. Nina a ajuns pe pământul Iviriei în sec. al IV-lea, pe la anul 570 cu aproximaţie vine Sf. Ioan de Zedazeni cu cei 12 ucenici. În tot parcursul pelerinajului am avut prilejul să ne închinăm multora dintre moaştele acestora, vădindu-se de fiecare dată, fie într-o mică bisericuţă, fie într-o catedrală majestuoasă, grija cu care unul dintre primele popoare încreştinate în lume ştie să-şi cinstească Sfinţii. După trecerea multor barbari, devastate de otomani ş-apoi de trecerea comunismului, lăcaşurile bisericeşti se restaureaza şi-şi regăsesc firescul.
    Din momentul în care m-am căsătorit, plecând în Grecia, prilejurile de a mă găsi cu sora mea şi-a ne desfăşura sufleteşte au fost puţine, iar timpul mereu insuficient. Acum am putut să ne împărtăşim trăirile şi să ne închinăm împreună, aşa cum îşi doreşte orice familie. S-a bucurat cu mine la Catedrala Svetitskhoveli când am aflat că împreună cu Hitonul Mântuitorului, în aceeaşi catedrală se află şi Mantia Sf. Prooroc Ilie, pentru care am o iubire deosebită, fiind născuta în ziua hramului Său. Iar eu m-am bucurat cu ea la complexul monastic David Garedja, descoperind împreună peştera Sf. David şi peştera Sf. Lucian, ucenicul său, al cărui nume e purtat de unul din nepoţii mei.
    Un zâmbet pentru mine a fost cel mai tânăr pelerin, micuţa Nina, care n-a pierdut nici-un obiectiv, în linişte şi cu seninătate.
    Cărţile Sf. Nina dăruite de dna Patricia, textele despre Sfinţii Georgiei citite pe parcursul călătoriei, psalmii înălţaţi la diferite biserici, învătăturile Părintelui Ioan au completat dialogul cu sine al fiecăruia şi pe măsură ce zilele treceau, comunicarea dintre noi era tot mai deschisă.
    Nu pot să uit de câte ori, Prezvitera Christina ne-a însufleţit cu imnuri şi poveţe, pentru mine fiind exemplu de pelerin. O prezenţă părintească a fost pentru mine cuplul Manoliu, gata tot timpul cu un sfat şi cu informaţii suplimentare despre locurile vizitate.
    Peisajul ivirean păstrează prospeţimea naturii dată de Creator. Peste tot, începând de la colina unde se găseşte Mănăstirea Djvari, până la Mănăstirea Gremi şi Mănăstirea Gelati la poalele Caucazilor ne-au întâmpinat păduri verzi, râuri limpezi, fructe gustoase şi flori înmiresmate. Am remarcat mireasma mirului cumpărat, cu un buchet deosebit, insistent şi dulceag.
    Dacă m-ar întreba cineva cum aş putea exprima într-un cuvânt toate cele trăite în timpul pelerinajului, aş răspunde imediat "ACASĂ". Eram români ce s-au adaptat în societăţi diferite, cu evoluţii diferite, departe de România, dar locurile pe care le-am păşit, îngaduinţa dintre noi şi Harul pe care L-am simţit că ne-a însoţit, m-au făcut să mă simt acasă.
    Mulţumesc din suflet Părintelui Ioan care mi-a dat şansa să particip şi eu la acest pelerinaj, enoriaşilor care m-au primit cu braţele deschise şi Maicii Domnului care ne-a acoperit tot timpul.
    26 octombrie 2014

  • 18. Finica van Esch-Harbuz - Olanda
    "O călătorie în Georgia înseamnă în acelaşi timp o călătorie prin vreme" - am citit chiar pe prima pagină a cărţii despre Sfânta Nina (carte dăruită cu mărinimie şi evlavie către Sf. Nina de către dna Patricia) şi aşa a fost.
    A fost o călătorie într-o ţară care ne amintea de România de acum 20 de ani şi un pelerinaj în care am învăţat despre Iviria, ţara de obârşie a Sf. Antim Ivireanul.
    Iviria ne-a întâmpinat cu un mare dar. Am ajuns în seara când se scotea crucea Sfintei Nina, o dată pe an. Nu mă mai săturam să privesc şi să-mi ating fruntea de crucea Sfintei Nina şi sufletul meu a vibrat când am încercat să înţeleg măcar o fărâmă din marea minune care s-a înfăptuit la începutul secolului IV, când Sf. Nina a primit crucea din viţă-de-vie de la Maica Domnului.
    Când mă gândesc la Georgia, mă gândesc cu drag la Sf. Apostol Andrei, cel care i-a adus la Hristos şi pe georgieni, la fel ca şi pe noi românii, mă gândesc la sfinţii georgieni de care am auzit pentru prima dată în acest pelerinaj: Sf. Shio, Sf. Isidor, Sf. David "Ziditorul", Sf. David (Garedja), Sf. Lucian, ucenicul Sf. David (Garedja).
    Complexul monahal care acum se numeşte David Garedja sau Udabno Gareja (Udabno înseamnă desert) este aşezat în cel mai sterp ţinut din Georgia. Peste tot am văzut o ţară fertilă, cu pământuri bogate, roditoare. Am gustat aceasta în bucatele şi fructele pe care le-am mâncat în Georgia. Negreşit că a fost voia lui Dumnezeu ca sfânt şi ucenic să ajungă în inima pustiului, fără apă, fără mâncare şi fără nimic altceva decât o peşteră drept sălaş. Cele de trebuinţă le-au dobândit prin pronia cerească, din pământ, din aer şi de la câteva vieţuitoare sălbatice (momentul mulgerii căprioarei de către Sf. Lucian este reprezentat într-o icoană reprezentând scene din viaţa Sf. David Garejda). Podoaba cea mai spectaculoasă a acestei pustii ascetice sunt picturile murale. Ca să ajungem la cele mai apropiate fresce am urcat un deal stâncos, am avut panorama locului şi a faptului că ne aflam pe linia de graniţă azeră şi am descoperit pictura! Aici am avut încă o dată certitudinea înrudirii hristice cu georgienii. Cromatica, linia picturii mi-au fost atat de familiare! Sfinţii ne cheamă la fel cum ne cheamă în Bucovina (loc în care am avut şansa să cresc).
    Mă ajută să-mi aduc aminte de pacea sufletească şi liniştea interioară de care m-am bucurat în timpul pelerinajului şi icoanele pe care le-am adus din Georgia: icoana Sf. Nina, icoana Adormirea Maicii Domnului (copie după fresca din mănăstirea Nekresi; în acestă frescă culorile sunt calde, vii, te învăluie şi te ocrotesc.) şi icoana Domnului nostru Iisus Hristos, dăruită de sora mea.
    Am avut marea mulţumire sufletească ca în acest pelerinaj să fiu alături de sora mea şi am avut şansa de a trăi împreună această experienţă de îmbogăţire spirituală.
    Ne-am bucurat împreună de evlavia deosebită pe care o are poporul contemporan georgian faţă de Sf. Prooroc Ilie Tezviteanul, sfânt foarte drag familiei mele.
    Ca şi în pelerinajele anterioare, mulţumesc bunului Dumnezeu că am putut împărtăşi momentele de bucurie duhovnicească alături de părintele Ioan, prezvitera Christina şi ceilalţi enoriaşi din parohia noastră.
    27 octombrie 2014

  • 19. Olimpia Gheorghe - Olanda
    Pentru mine pelerinajul din Georgia a însemnat o mare binecuvântare, am aflat o mulţime de lucruri despre care nu auzisem niciodată despre poporul Georgian şi istoria lui.
    Am rămas uimită de frumuseţea acestei ţări şi nu voi uita niciodată aceste pelerinaje care mi-au deschis o cărare bătută spre Împărăţie şi m-au făcut mult mai bogată duhovniceşte, am înţeles mai bine ce înseamnă credinţa adevărată şi că Sfinţii nu au hotare. Am cunoscut oameni minunaţi şi locuri frumoase care vor rămâne veşnic în sufletul meu. Mulţumesc părintelui Ioan şi doamnei preotese Christina pentru grija care ne-o poartă şi pentru sfaturile primite.
    28 octombrie 2014

  • 20. Ramona Popa - Olanda
    Ceea ce mi-a rămas în amintire din pelerinajul din Georgia au fost şi următoarele exprienţe intrerpretate ca fiind minuni de fiecare zi făcute de Dumnezeu pentru noi.
    Spre exemplu închinarea la crucea Sf. Nina. Cruce care nu este scoasă decat o dată pe an spre închinare şi noi "ne-am nimerit" acolo exact în acea perioadă.
    Un alt moment care m-a mişcat mult şi l-am interpretat ca fiind mijlocirea Sf. Sisoe (Chio) pentru noi este următorul. După ce am urcat de la mormântul Sf. Sisoe unde i-am cântat şi noi cum am reuşit - fiecare în glasul său - un imn de laudă, Sfântul s-a îndurat de noi şi ne-a pregătit un dar pe când am ajuns în biserica de alături. A mijlocit la Sf. Ioan de Zedazeni al carui ucenic a fost să se lase scos spre cinstire. Tare mult m-a impresionat că scoaterea sfintelor moaşte s-a putut face aşa repede şi simplu şi părea totul foarte firesc de parcă am fi fost aşteptaţi acolo de aceşti sfinţi.
    Apoi o altă minune a fost reuşita închinării în ultimul moment al serii la mormântul Sf. Nina. Cu 10 sau 15 minute înainte de a se închide biserica am ajuns şi noi plini de dorinţa să vedem unde e înmormântată, să i ne închinăm şi să îi sărutăm mormântul. Fiind un grup destul de mare am fi putut fi opriţi să intrăm din cauza timpului scurt, dar ne-am încadrat foarte bine în timp. Sau poate timpul a căpătat o altă dimensiune în acel loc şi am plecat cu toţii liniştiţi şi tăcuţi păstrând încă în noi fiecare bucuria trăită la închinarea mormântului Sfintei.
    Un alt lucru la care încă mă gândesc cu plăcere şi dor este mâncarea deosebit de gustoasă, pe care am putut-o mânca în aproape oricare restaurant: faimoasele lor plăcinte cu brânză "Kachapuri", iaurtul servit în ulcele de lut şi toate legumele care aveau gustul învăţat cândva toate mă duc cu gândul că au fost pregătite şi cu sufletul nu doar punând ingredintele necesare.
    12 noiembrie 2014

  • 21. Elena De Chiara - Olanda
    Când am aflat că al treilea pelerinaj organizat de Părintele nostru Ioan va fi în Georgia, mă întrebam, cu sinceră uimire şi... neştiinţă, ce istorie creştină au georgienii şi ce, oare, vom vedea, în Georgia.
    Pentru mine, Georgia era ţara cu rezonanţe mitologice, ţinutul lui Iason, al argonauţilor şi al lânii de aur, ţara lui Stalin şi Shevardnadze. Că marele cărturar "român" Antim Ivireanul era georgian, uitasem demult.
    Bunul Dumnezeu mi-a dăruit marea bucurie de a avea alături, în acest pelerinaj, pe fata mea, Ştefana Ruxandra, pe atunci însărcinată. Ce mulţumire sufletească, să mă pot ruga alături de ea şi să putem călca împreună pe urmele Sf. Nina şi a sfinţilor georgieni.
    Nimic nu este întâplător şi cred că nu a fost întâmplător nici faptul că am ajuns în Georgia chiar în ajunul sărbătoririi Crucii Sfintei Nina, aflată în catedrala Sioni. O zi pe an se scoate crucea, dăruită Sfintei de Născătoarea de Dumnezeu, din lăcaşul ei, pentru a putea fi sărutată de credincioşi şi Sfânta ne-a învrednicit să fim, în acea zi, în Tbilisi, să ne putem ruga şi să o putem săruta şi atinge.
    M-am închinat, cu mare mulţumire, şi la mormântul Sfintei Nina, aflat în mănăstirea Bodbe, dar şi cu regretul că nu am avut mai mult timp la dispoziţie.
    M-am rugat, alături de Ştefana, şi în biserica ce a fost construită pe locul în care ar fi crescut cedrul, la rădăcinile căruia ar fi fost îngropată Cămaşa Domnului şi Sfânta Sidonia, din mâinile căreia nu a mai putut fi scoasă. Ce istorie minunată, istoria Sfintei Sidonia şi istoria constuirii acestei biserici "Stâlpul de viaţă făcător".
    Ce istorie minunată, viaţa Sf. David Garedja, retras cu ucenicii săi în cea mai aridă zonă din estul Georgiei, unde cu credinţă în Dumnezeu a reuşit să supravieţuiască şi să construiască prima mănăstire, cunoscută azi sub numele Lavra Sf. David, cu numeroasele chilii scobite în stâncă.
    Ce mare noroc am avut să ne putem închina la moaştele a şase (dacă nu mă înşel) din cei 12 ucenici ai Sf. Ioan de Zedazeni.
    În timpul pelerinajului pe urmele sfinţilor georgieni am avut revelaţia unui popor care îşi cinsteşte cu evlavie sfinţii şi ce impresionant e să vezi georgienii cum, într-o tăcere desăvârşită, participă la Sf. Liturghie.
    Pe lângă toate cele mai sus enumerate, îmi vor rămâne în memorie Tbilisi văzut noaptea din balconul hotelului Kopala, drumurile de la hotel spre centrul oraşului, cu grupul, spre micuţele restaurante în care ne delectam cu mâncăruri georgiene deosebit de gustoase, stropite cu bere georgiană, drumul spre Sighnaghi şi emoţiile parcării autocarului, paharul de vin roşu, facut de călugări, băut la Garedja, sub unul din singurii copaci ce faceau umbră, culmile Caucazului în depărtare, dealurile pline de viţă de vie, plăcinta cu brânză cumpărată în seara plecării de la plăcintăria din colţul străzii în care se afla hotelul, ultima seară pe terasa hotelului Irmeni, cu un Tbilisi plin de luminiţe în faţa noastră. Ca să nu mai vorbesc de căzătura luată pe strada pietruită (pe nemâncate!), de georgienii care, gentili, săriseră în jurul meu să mă ajute să mă ridic şi de Florin, care credea că georgienii vor să mă jefuiască şi era cât pe ce să intre în acţiune de salvare!!
    Slavă Sf. Nina, Sf. Sidonia şi tuturor sfinţilor georgieni, la care m-am rugat în timpul pelerinajului, pentru toată liniştea sufletească pe care mi-au dăruit-o. La jumătate de an de la pelerinajul în Georgia, am devenit bunică fericită a unei fetiţe sănătoase şi frumoase, Izeia Elena.
    Slavă Domnului că am putut trăi momente atât de frumoase alături de cei care au participat la acest pelerinaj. Toate acestea le datorez Părintelui Ioan, care mi-a oferit posibilitatea de a cunoaşte locuri în care singură nu aş fi ajuns. Dumnealui şi preoteasa noastră dragă ne-au călăuzit spiritual şi în Georgia, pe drumul spre întărirea în credinţa noastră ortodoxă.
    15 noiembrie 2014


4) Mărturii și impresii ale pelerinilor despre pelerinajul din Grecia de Sud

  • 1-4. Maria-Alexandra, Isabela, Romeo și Alexandrina Dragnea - Olanda
    Dumnezeu a orânduit ca primul nostru pelerinaj să fie în Grecia.
    Am avut privilegiul să mergem pe urmele unor sfinți apostoli și ale unor sfinți ale căror fapte și jertfe au rămas mărturii peste secole ale credinței în Dumnezeu. Ne-am simțit binecuvântați ori de câte ori am cunoscut îndeaproape mărturiile ortodoxiei, culturii și istoriei Greciei. Totul s-a îmbinat desăvârșit datorită grijei și eforturilor permanente ale preotului nostru paroh, Părintele Ioan, și ale doamnei Christina, cărora, cu prețuire și recunoștință, le mulțumim.
    Ne-am umplut sufletul de bucurie duhovnicească, ne-am închinat și ne-am rugat la sfinte icoane și moaște ca, prin rugăciunile sfinților și ale Prea Curatei Fecioare Maria, Dumnezeu să ne audă rugăciunea și să ne trimită și nouă o picătură din mila și ajutorul său.
    A fost minunat și înălțător. Îi mulțumim Domnului că ne-a învrednicit să putem săvârși acest pelerinaj, spre întărirea noastră în credință.
    În acest prim pelerinaj al nostru am trăit o minune. Grupul pelerinilor a fost foarte divers, peste 50 de pelerini cu vârsta de la 3 ani, până la peste 80 de ani. Familia noastră a avut-o pe Maria Alexandra (aproape 7 ani) și pe bunica (82 de ani). Domnul și Sfinții vizitați Ne-au ocrotit pe toți și Ne-au călăuzit pașii astfel încât am reușit să vizităm tot ceea ce ne-am propus și chiar mai mult de atât, am ajuns cu toții cu bine, sănătoși, înapoi acasă. Acesta nu este puțin lucru pentru 8 zile intense în care programul începea dis-de-dimineață și se termina noaptea târziu.
    Desigur succesul pelerinajului a fost posibil prin grija și eforturile Părintelui nostru Ioan și ale Doamnei Christina, care au pregătit totul în cel mai mic detaliu cu multe luni înainte și care în pelerinaj ne-au ocrotit cu dragostea dumnealor.
    Cuvintele noastre de mulțumire nu pot ilustra îndeajuns recunoștința noastră pentru dumnealor, nu pot întoarce destul dragostea și respectul nostru pentru dumnealor. Un gând și din partea Mariei Alexandrei care a spus că i-au plăcut foarte mult plimbările și conversația pe malul mării cu Părintele.
    Despre grupul pelerinilor avem doar cuvinte de apreciere, am fost bucuroși să petrecem câteva zile de neuitat alături de prieteni mai vechi, dar am avut și plăcerea deosebită să ne facem prieteni noi. Mulțumim tuturor pentru amabilitate, răbdare, disponibilitatea de a ne ajuta, pentru prietenia cu care ne-au înconjurat.
    Am fost părtași la o experiență minunată și abia așteptăm să participăm și la următorul pelerinaj pe care nădăjduim că Părintele și doamna Christina îl vor mai organiza.
    5 iulie 2015

  • 5-6. Mariana și Florian Gherghel
    Cu binecuvântarea Domnului, în luna mai am fost în Pelerinaj în Grecia, acesta fiind organizat de părintele nostru Ioan Dură împreună cu doamna Christina.
    În timpul Pelerinajului la toate obiectivele, mănăstirile și locurile pe care le-am vizitat am primit documentări foarte ample.
    Mulțumim bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să ne rugăm la moaștele sfinților, să vedem o mulțime de mănăstiri și biserici frumoase, am reușit să vedem un apus de soare la Meteora, de neuitat, iar doamna Christina a fost o gazdă primitoare, impecabila. Noi, fiind pentru prima dată în Grecia, putem spune ca ne-am îndrăgostit de "patria mea", cum a spus doamna Christina.
    Mii de mulțumiri părintelui și doamnei Christina pentru că ne-a dat această șansă ca să luăm și noi parte la acest binecuvântat Pelerinaj.
    9 iulie 2015

  • 7. Marinela V.
    Este pentru prima dată când am mers într-un pelerinaj și cu ușoare emoții am început călătoria. Dar treptat mi-am dat seama că totul este atât de bine organizat, că nu am de ce să-mi fac griji deloc.
    Am petrecut uneori destul de mult timp în autocar, dar în compania oamenilor plăcuți cu care împreună am călătorit, timpul parcă zbura. Iar atunci când ajungeam la destinația noastră simțeai ceva greu de descris. Atât de multă pace și bucurie cuprindea sufletul tău!!!! Era ceva deosebit!
    Împreună ne rugam spunând troparul Sfântului în a cărui biserică ne aflam, după ce anterior în autocar învățasem despre viața Sfântului sau ceva despre locul unde eram. Astfel înțelegeai mai bine și parcă te simțeai mai apropiat de Sfântul căruia îi cereai ajutorul.
    Am vizitat locuri deosebite: biserici, mănăstiri, monumente UNESCO, temple, locuri istorice; am cunoscut oameni minunați prin simplitatea și smerenia lor; am învățat lucruri noi... toate adunate m-au făcut să rămân cu sentimente foarte frumoase despre acest prim pelerinaj al meu!
    Am încheiat pelerinajul cu o mare liniște și bucurie în suflet. Mă bucur tare mult că am mers și îi sunt tare recunoscătoare Părintelui nostru și Doamnei Preotese care mult s-au ostenit ca să ne fie nouă bine și ne-au ajutat să vedem toate acele locuri minunate!
    Acestea de mai sus sunt impresiile mele și sincer mă bucur tare mult că am mers în pelerinaj și vă mulțumesc și dumneavoastră Părinte și doamnei Preotese pentru dragostea și grija pe care ne-o arătați mereu!
    Binecuvântați Părinte!
    14 august 2015

  • 8. Dana Rem
    Reflecții asupra Pelerinajului în Grecia
    Ce poate sta la temelia unei hotărâri de a urma calea Pelerinajului?
    Poate fi Credința sau nevoia de întărire în Credință - dată fiind, pentru omul care dispune de o minimă capacitate de auto-cunoaștere, sesizarea fragilității acesteia. Sau Nădejdea sau nevoia de a te ridica din Deznădejde. Ori Iubirea sau nevoia de a fi întărit în Iubire, mai presus de aceasta, nevoia de a fi întărit întru Iubirea ta pentru aproapele, pentru semeni, pentru Fiul Omului.
    Oricare ar fi temeiul unei astfel de hotărâri, nevoia primordială este aceia de a te întâlni cu tine însuți. Și nu oricum. Pelerinajul nu e un simplu exercițiu de autocunoaștere. Nu e nici un exercițiu de centrare egoistă pe Sine: Pelerinajul oferă șansa unică a întâlnirii - cu tine - întru Domnul!. Pentru ca astfel, culegând roadele cunoașterii întru Domnul, să înaintezi în creștere duhovnicească, întru Iubire, înțelegere și srijinire a aproapelui. Astfel încât, finalmente, să ajungi a fi capabil să transpui în fapt perceptul Biblic: "Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți".
    Cum se întamplă miracolul întâlnirii cu Domnul? Și Cum Pelerinajul răspunde cerințelor acestei Întâlniri?
    - Prin rugăciune, ar spune unii. Individuală și colectivă, ar completa alții. Prin înfrânare și dedicare absoluta a timpului tău rugăciunii și slavei aduse Domnului. Cu adevărat, ar fi un raspuns unanim.
    - Însă, chiar dacă toate acestea ar fi prezente și mai mult decât atat, mai e nevoie de o Oglindă, singura care face posibilă această Întâlnire și trăire întru Domnul: este Oglinda vieții Sfinților Martiri, care au urmat Calea Jertfei și Suferinței pentru Credința Dreaptă: urmând Fiului Omului.
    Pe EI, făcătorii noștri de minuni, pe EI a căror moaște le-am venerat și le-am atins întru așteptarea tămăduirii și spălării de păcate, întru alinarea suferinței și întru îndreptarea noastră sau tămăduirea celor bolnavi de pretutindeni ori a celor rămași acasă, pe EI, toți într-o chemare și rugăciune comună i-am găsit doar ACOLO în primul meu pelerinaj, pe tăram helenic: străbătând munții Peloponezului, cutreierând câmpiile Patrei, tăind în lung și lat dealurile Mystras-ului ori poposind pe insula Eghina….
    Întălnirea cu Sfinții Martiri pentru credință mi-a adus un înteles profund asupra vieții, asupra a ceea ce am de lepădat, ca păcat prim și primordial: Iubirea de Sine. În puținul timp petrecut printre rândurile nesfârșite de pelerini așteptând la Sfintele Moaște, am cunoscut exigenta exercițiului Iubirii Supreme, al lepădării de Sine, ca cerință primordială pe Calea Mântuirii. Am învățat Acolo, din puterea exemplului Martirilor, că Iubirea "toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă".[Corinteni 13:7]. Am învățat că Iubirea este un drum anevoios, cunoscut doar celor [puținilor] Aleși. Am înțeles, Puținul pe care l-am făcut și Pasul Enorm pe care eu și toți cei ce ne numim creștini îl avem de făcut întru purcederea cu adevărat "pe urmele Sfinților". Am trăit, în locurile acelea, la căpătâiul Celor Sacrificați pentru Credință, înțelegerea sensului profund al valorilor fundamentale ale Ortodoxismului și am înțeles adânc, coordonatele în care existența noastră spirituală ca și creștini ortodocși, capătă sens.
    Mulțumirile mele Părintelui Ioan și Doamnei Preotese Christina pentru încrederea acordată fiecăruia dintre noi, pentru toată truda și osteneala pusă în scopul organizării și călăuzirii călătoriei noastre de Credință.
    14 august 2015

  • 9-10. Victorița și Daniela-Elena Oprea
    Un Pelerinaj de vis, pe meleaguri bine-cuvântate de Dumnezeu, unde am avut bucuria să poposim în lăcașurile atâtor Sfinți. Un vis pământesc care a devenit realitate, sentimente umane care au fost prinse în cununa bucuriei sufletești. Icoane luminoase și moaște înmiresmate care ne-au apropiat de divinitate, aducându-ne aminte că prin post și rugăciune totul este posibil. O oază de lumină și pace, un sentiment de bucurie lăuntrică și de detașare de cotidianul efemer. Mulțumim tuturor Sfinților care ne-au purtat pașii pe tăramul Greciei și care ne-au deschis ușile Ortodoxiei în cel mai înălțător mod.
    Mulțumim Părintelui Ioan și dnei Presbitere Christina pentru inițiativa acestui Pelerinaj și pentru grija părintească cu care am fost ocrotiți și călăuziți pe cărările cunoașterii adevăratelor valori Creștine. Mulțumim grupului de enoriași din Olanda și Belgia pentru deosebitul mod în care au pregătit și prezentat viețile Sfinților vizitați, și pentru armonia care a domnit pe parcursul întregului itinerar. Mulțumim Parohienilor din Schiedam care, deși rămași acasă, au fost cu gândul și cu sufletul alături noi și s-au rugat lăuntric împreună cu noi. Fie ca Rugăciunile Sfinților Părinți să ne ocrotească pe toți românii din diaspora și să ne unească în dragostea pentru aproapele nostru.
    Rugăciunea Sfântului Porfirie: "Preacuvioase Părinte Porfirie, robule al Dumnezeului celui viu, primește laudele pe care ți le aducem cu inimă smerită și mijlocește înaintea lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Ocrotește-ne de tot răul și de toată tulburarea. Ajută-ne să biruim ispitele care ne stau înainte și prin răbdarea noastră să dobândim cununile cele netrecătoare. Iar la înfricoșătoarea Judecată să fim feriți de veșnica pedeapsă și să fim așezați în partea cea de-a dreapta, unde cu soborul tuturor sfinților te veselești de frumusețile cerești. Ca primind grabnicul tău ajutor să îi mulțumim în vecii vecilor Dumnezeului Care te-a proslăvit. Amin."
    15 august 2015

  • 11. Andra Petrescu
    Cu voia Domnului anul acesta am fost în Grecia, în cel de-al patrulea pelerinaj organizat de Parohia noastră. La sfârșitul lunii mai, când totul este în floare în Helada, am purces la drum într-o călătorie spirituală de o bogăție incredibilă, de al cărei fiecare detaliu s-au ocupat cu mare știință și dragoste părintele Ioan și doamna Christina. Este pentru prima oară, deși am mai călătorit în Grecia, când realizez adâncimea și efervescența pe care a căpătat-o creștinismul ortodox aici de-a lungul veacurilor, pe pământului propice al leagănului cultural și filozofic antic. Rezultatul îmbinării armonioase dintre ortodoxie și civilizația antică în perioada imperiului bizantin a lăsat puternice amprente în Grecia de astăzi, dându-ne ocazia să admirăm locuri de o măreție spirituală și artistică inegalabilă, ca principatul Mystras, mănăstirile de la Meteora și mănăstirea Hosios Loukas, continuând astfel incursiunea noastră prin ce a mai rămas din comorile Bizanțului, începută în pelerinajul de la Constantinopol și Capadocia. Frumusețea locurilor pe care le-am vizitat în acest pelerinaj a fost întrecută însă de sfințenia acestor locuri, marcate de sfinții și cuvioșii părinți care au viețuit și au îndrumat aici multe suflete, de la începutul creștinismului și până foarte recent în zilele noastre. Am avut privilegiul să ne închinăm la moaștele Sfântului Apostol Pavel, care au fost scoase special spre închinarea noastră la catedrala din Corint și ale Sfântului Apostol Andrei, încreștinătorul României, a cărui cruce de martiriu și cap sfânt se află la Patras. Am mers și pe urmele unor sfinți greci a căror viață eu nu o cunoșteam și pe care cu mare bucurie și evlavie i-am descoperit, Sfântul Patapie, Sfânta Ipomoni și Sfânta Teodora, a cărei chilie pierdută în adâncul munților Arcadiei pe care cresc arbuști cu rădăcini nevăzute îmi va rămâne întipărită în suflet. Ne-am închinat cu mare bucurie și la sfinți foarte cunoscuți și dragi și nouă românilor: Sfântul Ioan Rusu, ai cărui pași îi urmasem deja în Capadocia, Sfântul Efrem cel Nou, Sfântul Părinte Porfirie, doctorul sufletelor din centrul Atenei secolului XX, deși își dorise cu ardoare singurătatea muntelui Athos, și în final Sfântul Ierarh Nectarie, foarte îndrăgitul sfânt al zilelor noastre a cărui lucrare duhovnicească la mănăstirea din insula Egina atrage mii de credincioși din tot spațiul ortodox. Creșterea noastră duhovnicească din acest pelerinaj a fost completată de o îmbogățire a cunoștințelor despre istoria locurilor, viețile sfinților și arta bizantină, nu numai ca simpli spectatori ci și ca participanți direcți, prin inspirata inițiativă a doamnei Christina de a ne implica pe fiecare în pregătirea unei teme. Conferințele inițiate de Părintele Ioan, ca cea de sub cerul înstelat de la Meteore, în care am putut să ne împărtășim cunoștințele și cugetările după modelul vechilor greci, au sporit și mai mult trăirea frumuseții și sfințeniei locurilor văzute, transformându-ne pe noi din vizitatori în pelerini în toată puterea cuvântului.
    Să ne ajute Dumnezeu să continuăm să sporim duhovnicește prin multe alte frumoase pelerinaje organizate de Părintele Ioan și doamna Christina!
    20 august 2015

  • 12. Patricia Radu
    Încă din copilărie visam să ajung în Grecia, datorită Istoriei Antice. Apoi în anii adolescenței, când l-am cunoscut pe Dumnezeu, mi-am dorit să ajung în Grecia datorită cărților cu Viețile Sfinților. Voiam să calc pe urmele lor sau să sărut sfintele lor moaște. Da, prima mea carte religioasă citită a fost Viețile Sfinților scrisa de Al. Lascarov Moldoveanu, cele 12 volume. Au trecut anii și am fost în câteva țări în pelerinaj, dar în Grecia nu știu de ce tot am amânat. Însă mergând acolo cu grupul parohiei noastre, am observat că așa a rânduit Dumnezeu, pentru că mai bine de atât nu s-ar fi putut cu alte grupuri, deoarece am vizitat destul de multe locuri istorice și religioase, ceea ce cu alte agenții de turism nu am fi reușit să vedem așa de multe, datorită programului încărcat. Pentru mine a fost hrană sufletească, deoarece am văzut mănăstiri, biserici, locuri despre care citisem dar nu le văzusem, și în special m-am închinat la multe Sfinte moaște ale unor Sfinți mari ai Bisericii ortodoxe. Imi pare rău că timpul a trecut destul de repede. Totul a fost foarte bine organizat, datorită Preotului și Preotesei noastre, care au cunoscut mănăstirile, limba și obiceiurile locurilor. Iar pentru noi câțiva care am mai rămas câteva zile în plus a fost puțin mai bine, că am vizitat mai multe și am fost în insula Tinos, unde ne-am închinat icoanei făcătoare de minuni și sf. moaște a Sfintei PELAGHIA de TINOS care a descoperit icoana, care are o foarte mare însemnătate pentru istoria Greciei și poporul grec.
    Doamne ajută tuturor și sper să mai vizităm în curând și partea de Nord a Greciei.
    24 august 2015

  • 13-14. Ramona Popa și Ion Preda
    Pelerinajul din Grecia a fost special, ne-am întors cumva "acasă", iar programul, prin strădania părintelui Ioan și a dnei preotese Christina, a fost extraordinar de dens, nu numai în evenimente de pelerinaj, ci și din punct de vedere turistic. Le mulțumim încă o dată pentru organizare și așteptăm continuarea pelerinajului prin alte locuri încă nevizitate din Grecia.
    Ne-au impresionat locurile unde au viețuit Apostolii și unde, cu ajutorul Domnului, am ajuns și noi, în Patras la Biserica Sf. Andrei, unde se păstrează capul sfântului, pe Areopag unde Sf. Pavel le vorbea atenienilor.
    Apoi în Vasta unde se află faimoasa bisericuță a Sf. Teodora. Pe zidurile bisericii și acoperișul de piatră au crescut 17 copaci viguroși, fără ca cineva să poată explica unde iși au rădăcinile și cum biserica rezistă presiunii create, iar în fața acestei minuni am putut sta și noi.
    În centrul Peloponezului am vizitat ultima așezare bizantină Mystras, locuită până aproape de Revoluția grecească împotriva Imperiului Otoman, începută la 1821 (cu legături și-n Țările Române prin Tudor Vladimirescu). Încă se păstrează locuințe de piatră și biserici.
    Apoi din nou trecând și admirând Canalul de Corint ajungem în Grecia continentală la mănăstirea Sf. Porfirie și complexul Meteora. Merită amintit și apusul de soare, pentru care am ajuns exact la timp și l-am privit cu răsuflarea tăiată de pe Meteora.
    Site-ul arheologic de la Delfi unde în perioada precreștină poporul venea să audă prezicerile oracolului și mai ales felul în care preoții veacului îl interpretau.
    Ne-a plăcut în mod deosebit Mănăstirea Sf. Luca unde s-au păstrat mozaicuri minunate, printre cele mai bine conservate din lumea creștină.
    Emoționat și plin de înălțare duhovnicească a fost pelerinajul pe insula Eghina la mănăstirea Sf. Nectarie, atât de iubit de români. Livezile de arbori de fistic plini cu ciorchini de fructe, de un verde crud, îți rămân în minte pentru totdeauna.
    La fel, emoționantă și foarte interesantă ca subiecte atinse a fost și întâlnirea din Pireu cu preotul român Matei Vulcănescu.
    Apoi Atena, cu mănăstirea Dafni, iarăși cu mozaicuri minunate, unde se fac lucrări de restaurare de amploare, dar unde Dumnezeu a dat să putem intra și să urcăm pe schele, până la câțiva metri de pereții cu mozaicuri.
    Am mers la Catedrala din Atena unde se află moaștele Sf. Filoteia, ocrotitoarea Atenei și la Biserica cu moaștele Sf. Nicolae Planas, cunoscut ca fiind ocrotitorul căsniciilor. Sfântul însuși fiind familist.
    Apoi toate cele lumești, date de Dumnezeu să ne bucurăm: de souvlaki, iaurt grecesc de oaie, miere de cimbrișor sălbatic, ouzo, vin alb aromatizat cu rășină de pin (Retsina), fistic, rahat și baclavale, după rețete lăsate de turci, răcorirea și dezmorțirea picioarelor plimbându-ne pe țărm sau unii chiar înotând în apa răcoritoare a mărilor Ionice și Egee.
    Mereu amuzant cum grecii când vorbesc cu tine prin bătaie din cap și zic într-una "nè, nè, nè..." de parcă te-ar contrazice și n-ar fi de accord cu tine, dar de fapt "Nè" înseamnă DA, iar NU la ei este "Ohi".
    Frumusețea a fost și că grupul nostru este o familie având în vedere că toți suntem copiii duhovnicești ai Părintelui, iar atmosfera a fost extraordinar de plăcută și ne-am întors cu toții bucuroși de experiența trăită și îmbogățiți spiritual.
    25 august 2015

  • 15-16. Ioana Turturică și Sebastien Debesset
    Acest pelerinaj în Grecia ne rămâne foarte drag în inimă și asta nu numai datorită Sf. Nectarie, ocrotitorul fiului nostru.
    Am descoperit locuri minunate și mai ales sfinți deosebiți la care Părintele și Dna Preoteasă ne-au făcut să ne simțim ACASĂ, acasă la ei. Faptul că fiecare pelerin s-a pregătit pentru a dezvălui grupului viața minunată a unui sfânt, chiar înainte de a ajunge la moaștele lui, ne-a adus în același duh de evlavie, nesimțind că suntem un grup de 47 persoane, ci o comunitate ortodoxă în adevăratul sens al cuvântului.
    Păstrăm o amintire minunată a simpozioanelor nocturne organizate de Părintele dar și a minunatei discuții cu Dna Preoteasă despre războiul troian așteptând refluxul pe malul apei.
    Atenția la detaliu în organizarea acestui pelerinaj precum și dragostea și bucuria dezvăluirii acestor locuri de către Părintele și Preoteasa la fiecare pas ne-a făcut să ne simțim cu adevărat bine.
    Bucurie mare să vă aducă Sf. Porfirie iar Sf. Ipomoni să vă dea răbdare cu noi.
    9 septembrie 2015

  • 17-18. Iulian și Lidy-Elena Apachiței
    Pelerinajul din Grecia a reprezentat unul dintre cele mai importante momente din viața noastră, în care ne-am simțit mai aproape de valorile esențiale ale vieții, de sfinții noștri și lumina lor călăuzitoare. A fost o vastă și armonioasă prelegere despre ortodoxism, cultură și istorie.
    În fiecare zi am simțit o continuă înălțare sufletească dar și o imensă dorință de cunoaștere. Fiecare obiectiv vizitat a avut un mesaj aparte de transmis. Începând cu M-rea Sf. Patapie așezată pe înălțimile însorite din jurul Corintului, mergând apoi pe urmele a doi mari apostoli, Sf. Apostol Andrei (în Lutraki și Patra) și Sf. Apostol Pavel (în Corint și Atena) sau vizitând minunata biserică a Sf. Teodora din Vasta, unică în lume, din al cărei acoperiș se ridică, de secole, 17 copaci fără a o deteriora. Nu poți să nu fii impresionat de mănăstirile din Meteora situate pe piscurile abrupte ale rocilor detritice rămase din epoca terțiară și de frumusețea apusului de soare de pe înălțimile lor sau de strălucitoarele mozaicuri de la M-rea Sf. Luca din Stiri și M-rea Dafni din Atena. De asemenea, nu poți uita emoția trăită urcând pe drumurile ultimului principat bizantin din Mystras sau paradoxul dintre furnicarul de pelerini și liniștea aproape desăvârșită de la M-rea Sf. Nectarie din Eghina. Dar peste toate, bucuria cu care te apropii de moaștele sfinților noștri, care au pus credința în Hristos mai presus de tot, este cu adevărat înălțătoare.
    Toate acestea au fost posibile numai prin harul, bunăvoința, efortul și profesionalismul Părintelui nostru Prof. Dr. Ioan Dură împreună cu Dna Preoteasă Prof. Christina Dură care veghează continuu pentru ca noi să ne luminăm întru credința lui Hristos și să putem înainta pe calea mântuirii noastre. Toată dragostea, aprecierea și mulțumirea noastră!
    14 septembrie 2015

  • 19. Sora Nicolaie
    Am primit cu mare bucurie și recunoștință participarea mea și a fiicei mele la pelerinajul organizat de părintele Ioan și dna preoteasă Cristina pe urmele unor mari sfinți ale căror fapte și jertfe au rămas mărturii de credință în D-zeu. Ne-am umplut sufletele cu multă bucurie duhovnicească rugându-ne la moaștele sfinților și icoanelor făcătoare de minuni din Grecia. Totodată am fost impresionată de toate obiectivele culturale monumente și locuri încărcate de istorie. Toate aceste impresii m-au bucurat sincer și mulțumesc bunului Dumnezeu că am avut ocazia să cunosc oameni minunați, credincioși din parohia Olanda și apoi cea mai mare stima și respect oamenilor deosebiți părintele Ioan și dnei preotese Christina pentru dragostea și osteneala organizării acestui perelinaj!
    16 septembrie 2015

  • 20-21. Olimpia si Rodica Gheorghe
    Pentru mine a fost un pelerinaj binecuvântat de Dumnezeu, pentru că am fost împreună cu fiica mea, Rodica. Este pentru prima dată când am vizitat această țară minunată, plină de istorie, cu multe locuri sfinte, binecuvântate.
    La Mănăstirea Sfântului Porfirie am avut un sentiment de bucurie și împlinire sufletească atunci când mă rugam pentru familia mea.
    Am primit în dar o icoană cu Sfântul Nectarie de la doamna Dr. Daniela și mă rog la aceasta icoană în fiecare zi.
    Eu îmi doream de foarte mult timp să ajung în Grecia, dar nu am avut ocazia până acum. Mulțumesc părintelui Ioan că ne-a dat binecuvântarea de a participa la acest pelerinaj împreună cu Rodica și cu grupul de oameni minunați cu care am petrecut împreună opt zile pe care nu le vom uita niciodată.
    Amintirile și emoțiile ce le-am trăit în acele zile și în acele locuri le retrăim de câte ori ne uităm la albumul cu poze, sau atunci când vorbim despre locurile vizitate.
    Rodica, fiind la primul pelerinaj, a rămas profund impresionată de toate obiectivele văzute, iar la Meteora își dorește să se mai întoarcă. Este, cu adevărat, un loc magic.
    După plecarea grupului de pelerini, noi am mai rămas cinci zile, și am vizitat și insula Tinos. Acolo am rămas foarte impresionată de covorul roșu pus din port și până la biserica Buneivestiri, cu icoana Maicii Domnului "Panaghia Evanghelistria", făcătoare de minuni. Pe acest covor pelerinii mergeau în genunchi. Am sărutat și sfintele moaște ale Sfintei Pelaghia de Tinos.
    Mulțumim părintelui Ioan și doamnei preotese pentru grija ce ne-au purtat și ne rugăm lui Dumnezeu să le dea multă sănătate și putere, pentru a organiza și alte pelerinaje în locuri binecuvântate.
    19 septembrie 2015

  • 22. Iuliana-Marcela Baliakou, Grecia
    Bine v-am găsit!
    Anul acesta pelerinajul a avut o deosebită însemnătate pentru mine. A fost organizat în Grecia și programul includea mănăstiri și biserici la care îmi dorisem s-ajung de-a lungul anilor și nu reușisem. În plus, fiica mea cea mica avea examene de bacalaureat și admitere la facultate, foarte importante pentru viitorul ei. Astfel, încărcătura mea emoțională a fost dublă. Având fiecare de pregătit despre viața și însemnătatea altui sfânt, cred că ne-am implicat mai mult și cu mintea și cu inima. S-a văzut la rugăciunile și psalmodiile spuse în comun.
    Impresiile sunt atât de puternice și multe, încat e greu de-ales.
    Ceea ce m-a marcat însă este seara în care am ajuns la Mănăstirea Sfântului Porfirie, în Oropos. Aveam o grijă care mă neliniștea. Am rămas singură în chilia Lui și m-am rugat. Ducându-mă apoi în biserică, am primit răspunsul prin maica ce se afla acolo. Din acel moment am avut liniște sufletească tot pelerinajul.
    Urmând traseul vieții Apostolului Pavel am înțeles mai bine interpretarea "Epistolelor către Corinteni". Am învățat să mulțumesc mai mult pentru toate cele dăruite nouă de Bunul Dumnezeu până acum.
    Se spune că fiecare popor are ceva din caracteristicile Apostolului care l-a încreștinat. Sper că strădania noastră a tuturor să se apropie cât de cât de măsura exemplului dat de Apostolul Andrei și înălțimea verticalității sale duhovnicești.
    Principatul Mystras m-a dus înapoi în timp, la istoria locurilor și mi-a dat o lecție. Pentru cei care trăiesc aici, evenimentele din ultimii ani au fost prilej de reașezare a priorităților în viață. S-a dovedit că înțelepciunea celor dinainte ne este de folos în confruntarea problemelor cotidiene.
    Cuvintele de duh ascultate de la Preotul Ioan, pregătirea minuțioasă a călătoriei coordonată de Preoteasa Christina ne-au ajutat, cred eu, pe fiecare, să ne găsim modul de-a ne apropia de cele sfinte și între noi. Pentru câteva zile am simțit că aparțin necondiționat acestei comunități creștine.
    Mulțumesc tuturor celor care m-au acceptat și Bunul Dumnezeu să fie cu noi, cu toți, întotdeauna!
    20 septembrie 2015

  • 23-24. Anişoara şi Samuel
    Acest pelerinaj în Grecia este al doilea pentru mine și primul pelerinj pentru soțul meu care l-a ajutat să înțeleagă mai bine ce înseamană a fi ortodox.
    În Grecia nu am ajuns pentru prima dată; un concediu în Grecia, ca și pentru mulți alții, înseamnă, ștrand și mitologie iar pentru cei ortodocși încercăm dacă mai rămâne timp, pentru hrana sufletească de a merge la o biserică sau mânăstire.
    Anul trecut (2014) mi-a fost dat pentru prima oară să merg într-un Pelerinaj, în Georgia. Atunci am înțeles deosebirea dintre Pelerinaj, concediu, grup organizat etc. Nu știu dacă un Pelerinaj îl putem pune pe lista excursiilor și a concediilor.
    Pelerinaj - ce pot să spun, doar că nimic nu se compară cu grija lui Dumnezeu pentru noi. Mi-aș fi dorit de asemenea forte mult să fi ajuns și în celelalte pelerinaje dar așa fost rânduit. Imposibilul devine posibil; am învăţat că ceea ce e imposibil la om, face posibil Dumnezeu. Cu recunoștiință deosebită și mulțumire Părintelui Ioan Dură și dnei preotese Christina care cu deosebită pricepere, dragoste pentru enoriași și multă muncă, organizează aceste pelerinaje.
    Pelerinajul din Grecia a fost deosebit nu numai prin faptul că am mers pe urmele sfințiilor dacă ar fi să numesc pe Sfântul Nectarie, Sfântul Ioan Rusu, Sfântul Patapie și lista ar putea continua, căci programul acestui pelerinaj a fost foarte variat, iar Domnul ne-a ajutat și am ajuns acolo unde ne-am propus, am văzut locuri minunate și am avut momente de neuitat.
    Dar așa cum ne spunea părintele printre altele "Pentru Grecia Ortodoxă nu ne-ar ajunge un An pentru a vizita totul".
    Arta Greciei de-a lungul secolelor, mozaicul din vechea mânăstire Daphne, cultura, istoria, mitologia,
    toate acestea ne-au făcut să trăim și ne simțim într-o atmosferă și o lume de neuitat.
    În Patras la Biserica Sf. Andrei, unde se păstrează capul Sfântului acolo am văzut o frescă printre multe altele care m-a impresionat foarte mult "Dreapta Sfânta Ana cu veșmântul alb și cu Fecioara Maria". Am fost atât de impresionată de această frescă încât am rugat-o pe Marieta Rotariu (pictorița noastră) cu îndemânarea și iscusința sa, să picteze acestă frescă pe o scară mai mică de icoană.
    Apoi cu toții ne-am rugat, am plâns în sfintele biserici și mânăstiri, am râs și am petrecut, am cântat "La mulți ani" Constantinilor si Elenelor. Toate acestea ne-a fost date nouă pelerinilor din biserica "Sfântul Grigorie Teologul" din Olanda și nimeni nu ni le mai poate lua înapoi. Și totul a fost făcut posibil pentru noi ca să le trăim și le simțim și să le ținem minte, toate datorita acestui Pelerinaj din frumoasa Grecie.
    Să-i avem prieteni şi model pe Sfinţi, pe Îngeri, pe Maica Domnului, pe Hristos şi pe Dumnezeu. Iar Părintelui Ioan și doamnei Christina Dumnezeu să le dăruiască sănătate și să-i avem alături de noi în următoarele plerinaje.
    21 septembrie 2015

  • 25-26. Doina Frosin și Nicolae Savin
    Pelerinajul din Grecia a fost prima călătorie de acest gen pentru noi și nu ne-am așteptat că vom trăi momente atât de unice și încărcate de suflet și emoție. Toate acestea nu ar fi fost cu putință fără voia lui Dumnezeu și dăruirea Părintelui nostru Ioan și a doamnei Preotese Christina, care au fost gazdele noastre "grecești" pe toată perioada pelerinajului și cu multă răbdare și dragoste ne-au ajutat să descoperim frumusețile pământești și mai ales cele spirituale pe care Grecia le oferă celor care-l caută pe Dumnezeu.
    Programul fiecărei zile a fost foarte încărcat dar foarte bine ales de către Părinte și doamna Preoteasă, și cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să vizităm toate locurile sfinte care ni le-am propus, semn că Dumnezeu ne-a binecuvântat și a "călătorit " împreună cu noi.
    Ne-a plăcut foarte mult faptul că acest pelerinaj a fost și o călătorie în timp, pe lângă locurile sfinte vizitând de asemenea și obiective de cultură și civilizație unice în lume, unele chiar de înainte de Hristos, de amintit aici fiind Templul lui Apollo, Oracolul din Delphi, Acropole în Atena.
    Faptul că am traversat Grecia din sudul țării de la Cetatea Mistras prin podișul Peloponez până în nordul țării la Meteora, cu întinsele livezi de măslini și munții pe care i-am traversat, ne-au făcut să ne schimbăm vechea noastră impresie despre Grecia, ca fiind o țară doar cu plaje turistice.
    Ne-a impresionat foarte mult ansamblul de mănăstiri de la Meteora așezat într-un relief unic în lume, faptul că am cântat în mănăstiri foarte frumoase dar unele aproape părăsite, ne-a dat încrederea că Dumnezeu a orânduit etape în evoluția omenirii, a credinței în Hristos și a noastră ca oameni în înțelegerea puterii lui Dumnezeu.
    Am vizitat de la cea mai mică biserică închinată Sfintei Teodora cu copacii crescuți pe acoperiș și rădăcinile continuate prin pereții bisericii până în pământ, până la catedrale recente, impunătoare de arhitectură deosebită, ca aceea de la Patras.
    Cu siguranță Grecia are locuri încărcate de energie divină, nu putem uita apusul de soare din Meteora, mănăstirea închinată Sfântului Ilie unde am fost așteptați cu multă bucurie de o măicuță româncă, mănăstirea Sfântului Nectarie unde ne-am rugat cu inima plină de lacrimi de mulțumire că Dumnezeu ne-a dăruit aceste zile și momente unice în viața noastră.
    Și nu puteam încheia mai frumos acest pelerinaj decât mergând pe urmele pașilor Sfântului Apostol Pavel pe Areopag, iar apoi cu o cină la poalele Acropolelui, unde am trăit momente pe care nu le vom uita niciodată, când doamna preoteasă ne-a cântat acompaniată de formația de cântăreți ai tavernei, un cântec grecesc foarte duios ca o baladă în semn de "la revedere Grecia" și mulțumire către Dumnezeu și tuturor Sfinților care ne-au ajutat și binecuvântat acest pelerinaj.
    Mulțumim Părintelui și Doamnei Preotese pentru toată răbdarea, dragostea și dăruirea către noi enoriașii în acest pelerinaj.
    Dumnezeu să binecuvânteze familia Părintelui nostru!
    4 octombrie 2015

  • 27. Rădița Stan van Oorschot
    Am avut ocazia să particip la două pelerinaje organizate de părintele paroh Ioan Dură. În octombrie 2012, în Țara Sfântă, am simțit o mare bucurie în suflet atunci când am ajuns la Sfântul Mormânt. Mulțumesc lui Dumnezeu și maicii sale că m-au învrednicit să calc eu păcătoasa pe urmele sfinților lor pași.
    Au trecut deja câteva luni de când s-a încheiat pelerinajul din Grecia. Am rămas profund impresionată de tot ce am putut vedea și trăi în același timp, atingând și sărutând, cu multă bucurie duhovnicească și lacrimi în ochi, icoane făcătoare de minuni și sfinte moaște.
    Am înțeles, astfel, cum sfinții cinstiți de biserica ortodoxă sunt o comoară pentru orice creștin. Marea milă a lui Dumnezeu se pogoară asupra noastră căci noi ne putem ruga lor și simți ajutorul lor imediat. Nu există necaz al vieții, nevoie sufletească sau trupească la care să nu răspundă un plăcut al lui Dumnezeu. Pentru orice boală bunul Dumnezeu a orânduit o "plantă de leac" care să ne aline în clipe de mare suferință. O mare revelație am trăit pe insula Tinos unde am ajuns cu îngăduința bunului Dumnezeu.
    Mulțumesc părintelui Ioan și doamnei Christina pentru efortul depus la organizarea acestor pelerinaje și pentru căldura sufletească împărtășită pe parcursul acestora. Mă rog bunului Dumnezeu ca să ne orânduiască și alte pelerinaje și astfel să mai facem câțiva pași pe calea mântuirii.
    4 octombrie 2015

  • 28-29. Nicu și Anna Maria Crăciun
    La el acasă, grecul este ospitalier şi generos. Îţi dă din belşug din toate, cu care Bunul Dumnezeu l-a înzestrat: din soarele care-l covârşeşte, din marea pe care o îndrăgeşte, din bunătățile pământului pe care, de mii de ani a învăţat să şi le facă proprii şi mai ales din dragostea sfinţilor care, elin sau 'barbar', te înconjoară cu aceeași bunătate şi elocvenţă. În casa lui, deci, am înțeles de ce atâția sfinţi părinţi şi mulţi dintre apostoli au ales să și-o adopte ca pe a lor, iar de multe ori să nu renunțe la ea, ajungând să o iubească, până la martiriu câteodată.
    Neobositul nostru Părinte Protopop și doamna preoteasă au știut foarte bine unde ne duc, în acest al patrulea pelerinaj organizat de protopopiatul nostru. Au reușit să ne răpească inimile și să ne 'pescuiască' sufletele pentru această "gură de rai", care este Grecia. Domnul să îi răsplătească pentru grija care ne-au purtat-o și ne-o poartă, să ne dea tuturor sănătate și îndestulată credință, pentru a putea continua, de-acum statornicitele noastre pelerinaje.
    13 octombrie 2015

  • 30. Finica Harbuz - van Esch
    Mi-a ajutat Bunul Dumnezeu și am ajuns și în pelerinajul din Grecia. În timpul acestui pelerinaj am simțit cum mi se mai ridică încă un voal de pe ochii sufletului și mi s-a arătat mai deslușit drumul ortodoxiei!
    În fiecare zi din pelerinaj am văzut câte un colțișor de rai.
    Primul a fost la Loutraki, cu mănăstirea Sf. Patapie și Sf. Ipomoni - Sf. Răbdare. Nici nu știam că există Sf. Răbdare, exemplu de viață monahală, mama ultimului împărat bizantin și împărăteasă. Sf. Ipomoni, sec. 15, a avut mare evlavie la Sf. Patapie, sec. 4, și uite așa a rânduit Dumnezeu ca să fie alături în veșnicie și distanța de 11 secole nu mai înseamnă nimic. Când am ajuns noi, capul Sf. Ipomoni era în Corint. Un semn poate că trebuie să mai exersăm răbdarea și data viitoare, cine știe, ne vom învrednici să vedem și capul Sf. Ipomoni. Ne-am bucurat că am văzut moaștele Sf. Patapie. Liniște și smerenie m-au învăluit și-am simțit la Lutraki.
    Cât de frumoasă a fost seara în care am ajuns la bisericuța Sf. Teodora de la Vasta, de neexplicat după legile omenesti și întru totul de înțeles după legile Dumnezeești! O bisericuță firavă, "îmbrățișată" și susținută de 17 copaci falnici. Mărturie pentru noi, creștinii sec 21. Când ne "clătinăm" să ne aducem aminte de ce am văzut, (poate) am pipăit și sigur, am admirat.
    La mănăstirea Sf. Porfirie în Oropos am fost întâmpinați de triluri de păsărele! Era o seară frumoasă, călduroasă, cu un pic de adiere atât cât să ne răcorim și din copacii încărcați de flori, ca niște gazde primitoare, vesele și melodioase, păsărelele ne-au spus "Bun venit!". Aici m-am simțit înconjurată de bucurie și veselie în forma cea mai pură.
    În Eghina, s-a întâmplat așa cum rânduiesc sfinții în general: noi creștinii facem un pic de efort și ei ne răsplătesc din prea-plin.
    Ne-am închinat la moaștele Sfântului Nectarie, am luat apă de la izvorul mănăstirii și am ajuns și la mănăstirea alăturată unde ne-am închinat la moaștele Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Ecaterina și Sf. Agapi.
    După ce ne-am liniștit foamea sufletului am gustat din cel mai bun fistic din lume! Peste tot în drumul nostru eram înconjurați de copaci de fistic! Mi s-a impregnat pe retină culoarea fisticului asa cum am văzut-o în Eghina!
    Ascult sinaxarul în mod regulat dar, la Nea Makri, pe Colina Neprihăniților, la Sf. Efrem cel Nou m-am cutremurat când am văzut icoana care reprezintă scena finală a martiriului lui.
    Poate pentru că nu auzisem niciodată de el, poate pentru că ne-am rugat toți pelerinii în jurul raclei cu sfintele moaște și ne-am rugat pentru cineva care avea mare nevoie de ajutorul sfântului în acel moment? Greu de spus. Cert este că m-a impresionat profund.
    Ajunsă în România, le-am vorbit părinților mei de el, am cumpărat câteva cărticele de la pangarul catedralei din Vatra-Dornei și tatăl meu, citind despre Sf. Efrem cel Nou, a prins și el evlavie la Sf. Efrem cel Nou, grabnic ajutător!
    Fiecare mănăstire, sfinte moaște, sfânt la care ne-am închinat au câștigat un loc în inima mea: Mystras, Osios Lukas, Sf. David cel Bătrân, Sf. Prooroc Ilie din Parnasos, Brâul Maicii Domnului de la Kato Xenia, Meteora.
    Când ne este greu să ne amintim de exemplul de verticalitate, tărie și credință de care au dat dovadă sfinții la ale căror moaște ne-am închinat, să le cerem ajutorul, să-i rugăm să mijlocească pentru noi la Bunul Dumnezeu și la Maica Domnului și să ne întărim.
    Să-i dea Dumnezeu sănătate părintelui nostru Ioan, să ne păstorească mulți ani în continuare, și doamnei preotese Christina.
    Să ne călăuzească mai departe ca să mai descoperim și alte colțuri de rai și să ajungem să ne închinăm și la moaștele altor sfinți.
    Iar noi parohienii, să fim și noi sănătoși, în pace și bună armonie!
    18 octombrie 2015

  • 31-32. Cristina și Eleonora Pavel
    Cu voia Domnului și binecuvântarea Părintelui Paroh Ioan Dură am participat, împreună cu mama mea în varstă de 80 de ani, la pelerinajul din Grecia, în luna mai a anului 2015.
    Doream de mult să trec pragul Greciei și Domnul a rânduit ca această țară, atât de bogată în mărturii ale credinței ortodoxe, să o îmbrățișez pentru prima oară prin credință, la timpul potrivit.
    Prin multa strădanie și neobositele eforturi ale Părintelui Ioan și Doamnei Preotese Christina, programul pelerinajului a fost de la început bogat și a fost pe parcurs mult îmbogățit.
    Credința, cultura, istoria s-au împletit armonios pe tot parcursul călătoriei noastre.
    Am călătorit pe meleaguri grecești binecuvântate de Dumnezeu cu bogăția lor naturală din pământ, apă și soare traversând nu mai puțin de 12 județe ale Greciei.
    Am călătorit prin secole și civilizații care și-au pus amprenta pe aceste locuri, prin măreția lor. Delfi, Acropole, Mystras ca monumente Unesco.
    Dar sufletul acestei călătorii este credința. Cu ea ne-am adăpat în locurile unde am primit binecuvântarea să ne apropiem de cele sfinte, să ne unim glasurile în cântări de slavă, să respirăm aer duhovnicesc.
    Cât de diferite și impresionante au fost locurile în care am ajuns să ne închinăm Sfinților dreptei credințe! De la mica peșteră unde se află Moaștele Sf. Patapie, acel unic loc de rugăciune, la majestoasele catedrale din Corint cu moaștele Sf. Apostol Pavel, din Patra cu moaștele și crucea Sf. Apostol Andrei sau din Atena și Pireu.
    De la mica biserică vie a Sf. Teodora din Vasta, împletită între copaci, ignorând orice calcule architecturale, la impozantele, colosalele stânci de la Meteora, punți între cer și pământ pe vârfurile cărora se află acele uimitoare așezări monahale.
    Mănăstirile cărora le-am călcat pragul, îmbinau marea de culori a pelerinilor și a naturii în floare cu prezența discretă a monahilor răbdători și bineprimitori, toate sub ocrotirea Sfinților acelor locuri, stâlpi ai ortodoxiei ca în Eghina, la Sf Nectarie.
    Mulțumim Domnului că am putut participa la acest pelerinaj în care multe ne-au fost împărtășite și care continuă să rezoneze în sufletele noastre.
    Apropiindu-ne de locuri unde Sfinți Părinți ai Ortodoxiei noastre au viețuit, propovăduit și s-au jertfit întru credință, multe noțiuni au devenit mai puțin abstracte ajutându-ne să sporim, după puterea și săraca înțelegere a noastră pe calea duhovnicească pe care o urmăm.
    Multe momente de neuitat au urmat.
    Sf. Liturghie în mica bisericuță al cărui hram se sărbătorea și deosebita ospitalitatea a localnicilor.
    Apus de soare la Meteora. La poalele maiestoaselor stânci, convorbiri cu Părintele Ioan și mulți dintre pelerini.
    Pe treptele micului port din Chalkida, cu neobosita dascală a noastră despre literatura greaca. Sunt numai câteva dintr-un șir de minunate trăiri ale acestui pelerinaj.
    Prea respectatul Părintele nostru Ioan ne-a păstorit cu multă înțelepciune și răbdare, împărtășindu-ne din vasta sa cunoaștere și dragostea de Dumnezeu.
    Preoteasa Christina, suflet de credință, minte luminată, gazdă în patria greacă, călăuză neobosită. În fiecare ipostază, cu modestia ce o caracterizează, ne-a hrănit din bogăția acestor locuri.
    Mulțumim și fiți binecuvântați Părinte Ioan și doamnă Christina!
    Mulțumesc de asemenea tuturor celor care au participat la acest pelerinaj și care, prin contribuția lor au făcut posibile clipe de neuitat.
    29 decembrie 2015

  • 33. Alina Nicolae
    Pelerinajul în Grecia, în care am fost însoţită de mama mea, se adaugă unei culturi a frumosului şi sacrului cu care Părintele Ioan şi doamna Preoteasă Christina ne-au familiarizat deja din pelerinajele realizate în anii precendenţi.
    Ne-am bucurat de o bogată diversitate de trăiri şi experienţe; şi în acest pelerinaj s-au îmbinat armonios vizitarea şi rugăciunea la locuri sfinte (mănăstiri, biserici, sfinte moaşte), lecţii de credinţă vie, istorie şi civilizaţie antică şi bizantină, dar şi Grecia contemporană împodobită cu farmecul ei gastronomic, solemnitatea naturii, cerul ei însorit şi generozitatea localnicilor.
    Păstrez în vistieria inimii frumosul acelor zile (imposibil de cuprins în cuvinte), bunătatea pelerinilor însoţitori, uimirea mamei mele, şi jertfa asumată de Părintele şi doamna Preoteasă manifestată cu credinţă şi smerenie pentru a face din pelerini căutători ai lui Dumnezeu în lume, pregătindu-i pentru întâlnirea cu Harul Său.
    4 ianuarie 2016

  • 34. Ioana Mațenco
    Au trecut deja multe luni de la pelerinajul organizat în mai 2015, în Grecia, de Părintele Ioan Dură împreună cu soția sa doamna Christina. Abia acum au început să se sedimenteze cu adevărat sensurile și semnificațiile acestuia.
    În primul rând m-am gândit mai profund la ce este cu adevarat un pelerinaj, ce ne motivează să pornim la drum, la rostul și roadele sale.
    Un pelerinaj, cred eu, este o mișcare în căutarea lui Dumnezeu și a credinței. Are o componentă care cere un efort fizic al trupului în spațiu și timp, dar mai ales este o mișcare de căutare sufletească motivată uneori de mulțumire pentru cele primite, alteori de aflarea unor înțelesuri sau de nevoia de ajutor pentru noi sau cei dragi atunci când întâlnim greutățile vieții. Iar rezultatul este totdeauna surprinzător și mult mai bogat și complex decât te așteptai la plecare.
    Călătorisem de mai multe ori în Grecia și mă captivase cu farmecul ei, datorat minunatei împletiri a frumuseții naturii, istoriei și artei. Dar de data aceasta a fost un caz deosebit, căci am fost în pelerinaj sub îndrumarea duhovnicească a Părintelui Ioan Dură, pe urmele Sfinților Apostoli Pavel și Andrei care au încreștinat pe greci și de aici toată Europa și am urmat sfinților care s-au născut, au trăit sau s-au nevoit aici de–a lungul a două milenii, luptând pentru credință. Am vizitat minunate biserici și mănăstiri, împodobite cu fresce și mozaicuri de o mare frumusețe artistică, dar mai ales sfințite de moaștele sfinților și de credința cu care se slujește în ele de atâtea secole. Și deși multe locuri le mai vizitasem, prin îndrumarea duhovnicească, prin explicațiile Părintelui Ioan și ale doamnei Christina - excelenți și erudiți cunoscători ai Greciei în toate aspectele sale teologice, istorice și artistice - și-au dezvăluit și alte valențe, ascunse până aunci. Astfel am înțeles mai bine începuturile și răspândirea creștinismului în lume. Filozofia antică greacă prin Parmenides, Socrate, Platon și Aristotel a căutat să descopere dimensiunea veșniciei în cadrul limitat al existenței terestre și a pus bazele înțelegerii conceptelor de Unul, ființă și ființare, monoteism, concepției de sacru și raportării tuturor lucrurilor la sacru. În Atena antică exista și un altar pentru un Dumnezeu necunoscut omului și în acest oraș al marilor discuții filozofice a venit Apostolul Pavel, cel ales (pentru credința sa cea aflată prin revelație, mintea sa filozofică, pregătirea sa în cultura elenistică) și trimis să aducă pe greci la Hristos, și prin ei toată lumea antică care se clădise pe cultura și filozofia greacă. Stând lângă stânca Areopagului și ascultând din Faptele Apostolilor întâlnirea lui Pavel cu atenienii, mi se părea că îl aud și eu și împreună cu Dionisie Areopagitul și alți câțiva care au fost convinși de cuvintele lui, plec și eu cu Apostolul să urmez lui Hristos.
    În toată călătoria am avut clipe de înaltă trăire duhovnicească prin rugăciunile Părintelui Ioan împreună cu toți pelerinii în bisericile și mănăstirile vizitate.
    Crâmpeie de amintiri revin mereu în minte și văd îmbrăcate în lumina minunată a Greciei, Mănăstirea Sf. Patapie pe vârful unei culmi cu panoramă asupra istmului Corint, Patrasul cu comoara sa, capul Sf. Apostol Andrei, minunatul peisaj al Arcadiei pe care am străbătut-o în drum spre Mystras (vechi oraș bizantin cu bisericile sale de o frumusețe inegalabilă) trecând mai inainte pe la Mănăstirea Sf. Theodora. Aici am ajuns când se lăsa înserarea și nu am să uit pană la sfârșitul vieții mica biserică pe care cresc copaci seculari, care par ca niste candelabre uriașe susținute din cer, și cântecul priveghetorii când s-a lasat noaptea luminată de stele peste munții Peloponezului.
    De neuitat este și apusul pe care l-am petrecut pe stâncile de la Meteore, cu mănăstirile cioplite în stânci luminate de lumina blândă a ultimelor raze ale zilei, apoi discuțiile teologice care au urmat adânc în noapte sub cerul înstelat și în cântecul păsărilor, făcându-ne atenți la frumusețea creației lui Dumnezeu, și frescele lui Teofan Cretanul de la Mănăstirea Sf. Nicolae Anapafsas.
    Apoi mozaicurile de la Mănăstirile Osios Lucas și Dafni – dintre cele mai frumoase din toată arta bizantină – sunt parcă imagini vii ale cuvintelor Sfintei Evanghelii.
    Am lăsat la sfârșit amintirea bucuriei întâlnirii (vizitând mănăstirile unde s-au nevoit sau unde se află sfintele lor moaște) cu Sfinții care au viețuit în Grecia și au continuat trăirea ortodoxă începută de apostoli de-a lungul a două milenii, de la Sfinții Apostoli Pavel și Andrei la ale căror sfinte moaște ne-am închinat la Corint și Patras, la Sf. Patapie și Sf. Ipomoni, Sf. Ioan Rusul, Sf. David, Sf. Lucas, Sf. Nectarie, Sf. Porfirie, Sf. Efrem cel Nou, Sf. Nicolae Planas, Sf. Filofteia din Atena. În timpul vizitării acestor locuri sfințite am realizat și o altă semnificție a pelerinajului. Faptul că ești în același timp și singur în intimitatea rugăciunii tale dar și împreună în credință și în rugăciunea comună cu ceilalți pelerini.
    Este greu să rezum câteva impresii despre o călătorie spirituală atât de bogată în trăiri și semnificații și mi se pare că nu sunt destule cuvintele să-i facă dreptate. Dar am incercat prin cele scrise să descriu puțin bucuria pe care am trăit-o și bogăția pe care am primit-o.
    Mulțumesc din suflet Părintelui Ioan și doamnei Christina pentru organizarea excepțională și pentru toată jertfa lor ca noi să putem culege roadele bogate ale acestui pelerinaj. Bunul Dumnezeu să vă dăruiască pe măsura a tot ce faceți pentru sporirea noastră duhovnicească și să vă ajute să continuați seria pelerinajelor parohiei noastre!
    21 ianuarie 2016

  • 35. Constantin Grădinaru
    Un pelerinaj de excepție, petrecut într-o atmosferă caldă, de familie, cu un program foarte intens, dar cu foarte multă bucurie și odihnă sufletească.
    Cert este că Parintele Ioan Dură și Doamna Preoteasă Christina, cei care au organizat cu multă pricepere pelerinajul, au trudit foarte mult și au facut astfel încât "să trăim într-o săptămână cât alții într-un an"!
    Am mers acasă la Sfinții care au trăit pe pământul Greciei și l-au binecuvântat. Am amintiri frumoase și unice din multe locuri sfinte unde am fost și ne-am rugat, dar mai ales de la icoana făcătoare de minuni a Sfântului Spiridon, care se află în biserica Sfintei Ecaterina de pe insula Eghina.
    Am vizitat multe locuri cu semnificație deosebită pentru cultura elenă.
    Ne-am bucurat de frumusețile naturii, dar si de ospitalitatea grecilor și de tradițiile culinare ale locului.
    Parintele și Doamna Preoteasa ne-au stat alături cu multă dragoste și răbdare, ne-au împărtășit mereu din bogatele cunoștințe, ajutându-ne să ne lărgim orizontul cultural, să ne îmbogățim și întărim duhovniceste.
    M-am întors cu multă bogăție sufletească, am ramas cu bucuria de a fi petrecut frumos și cu folos în această familie lărgită care este parohia noastră, și cu dorința de a repeta această experiență ori de câte ori se va putea.
    Părinte Ioan, Domnul să vă țină sănătos, împreună cu Doamna Preoteasă, și să vă ajute în tot ce faceți!
    martie 2017

5) Mărturii și impresii ale pelerinilor de la pelerinajul din Sicilia

  • 1. Elena De Chiara
    Sfinţii sicilieni m-au îndrumat și inspirat în relatarea celor văzute și trăite în pelerinajul făcut alături de dumneavoastră, de preoteasă și ceilalți pelerini în Sicilia.
    Vă mulțumesc că l-ați organizat, dumneavoastră și preotesei care a fost motorul ce ne-a pus în mișcare.
    Au trecut câteva zile de la reîntoarcerea din pelerinajul organizat cu atâta minuţiozitate şi pasiune de preotul nostru, părintele Ioan şi preoteasa noastră dragă, doamna Christina, în Sicilia. În aceste zile de octombrie, întunecate şi ploioase, încerc să pun pe hârtie impresiile şi emoţiile pe care le-am trăit în însorita Sicilie, atât pe drumul parcurs pe urmele sfinţilor ce au trăit în Sicilia, sfinţi care ne-au fost tot timpul alături şi ne-au ocrotit pe tot parcursul pelerinajului, cât şi pe drumul cunoaşterii vechii civilizaţii greceşti, civilizaţie ce şi-a pus amprenta pe insula italiană.
    Urcuşul spre Madonna de la Rocca în Taormina, presărat cu scene din patimile Mântuitorului pe drumul Golgotei, liniştea în care ne-am rugat şi bucuria cu care ne-am rugat în bisericile dedicate Sf. Agata, bucuria atingerii părticelelor din moaştele sfintei Agata puse pe peretele bisericii Agata al Carcere, surprinderea şi admiraţia doamnelor de la intrare, când ne vedeau cum ne urcăm pe băncile din lemn pentru a putea ajunge la ele (Che bello, exclamau) şi care ne-au şi ajutat să vedem şi să ne putem ruga în Sf. Agata al Fornace, catacombele de la Porta d’Ossuna din Palermo unde a sunat veşnica pomenire cântată pentru sufletele creştinilor ce fuseseră depuşi cu secole în urmă în nişele catacombei, ca şi mirarea arheologului ce ne era ghid, că noi, creştinii ortodocși, păstrăm în continuare obiceiurile înmormântării din timpurile paleocreştine, sunt momente care îmi vor rămâne întipărite în suflet şi minte.
    Ce bucurie să putem admira şi cunoaşte măreţia catedralei din Monreale, intimitatea Capelei Palatine (e drept din cauza fluxului mare de vizitatori mai greu de vizitat) și căldura catedralei din Cefalú. Ce privilegiu să putem admira şi compara mozaicurile splendide din cele trei catedrale: Cefalú, capela Palatină și Monreale. Am plecat urmărită şi impresionată mai ales, de figura blândă a Domnului nostru Iisus Atotputernicul din absida catedralei din Cefalú.
    Sf. Liturghie celebrată de Părintele nostru în capela Mânăstirii di Baida la care am participat cu toţii şi în timpul căreia m-am simţit mai mult ca oricând alături de ceilalţi membri ai parohiei prezenţi în capelă, cu gândul şi rugăciunile pentru toţi cei de acasă şi apropiaţi nouă.
    Omagiul adus lui Nicolae Bălcescu, prin depunerea unui buchet de flori de floarea soarelui, la statuia lui aflată în Piazza Marina din Palermo, a fost un alt moment deosebit, moment înfrumuseţat de iile ce multe dintre noi le-au îmbrăcat cu această ocazie. În faţa bustului istoricului român au răsunat versurile poeziei lui Vasile Alecsandri, "Bălcescu murind" poezie recitată cu mult suflet de doamna preoteasă.
    Am avut prilejul să vizităm vestigiile teatrului grec din Taormina şi Valea templelor din Agrigento, cu templul Concordia conservat atât de bine (singurul) tocmai pentru că a fost folosit o lungă periodă ca biserică creştin ortodoxă şi să ne dăm seama de măreţia civilizaţiei greceşti antice.
    Muntele Etna văzut de departe cu craterul acoperit de nori, drumul îngust şi serpentinele spre sanctuariul Sf. Rosalia, când credeam că nu mai ajungem, mersul cu autocarul în marşarier în Siracuza, pe serpentinele ce duceau..nu știu unde sau în piazzeta din Palermo la o oră în care palermitanii ieşeau cu maşina la plimbare în căutare de distracţii (era Sâmbătă seara), oprirea circulaţiei şi totuşi bunăvoinţa lor în a ne face loc să ieşim cu autocarul din acea zona şi apariţia ghidului salvator în persoana unui emigrant din Maroco care ne-a indicat drumul până aproape de Convento di Baida şi care de abia după multe insistenţe a acceptat o recompensă materială, sunt întâmplări ce nu se pot uita uşor.
    Teatru Massimo în Catania, fotografiile în loja regală şi Mimosa băută în cafeneaua teatrului, colindatul magazinelor cu Mihaela şi Ioana în Cefalú în timp ce Constantin ne aştepta răbdător afară, mesele abundente la Agriturissmo Il Giardino del Sole, micul dejun frugal la Convento di Baida - hotel acum, dar probabil, pentru noi au hotărât să aplice un regim mai sobru de mânăstire – restaurantele luxoase sau modeste cu spaghetti con vongole, risotto con frutti di mare, pollo alla siciliana, calameretii fritti şi gelato siciliano au îmbogăţit în alt mod zilele petrecute în Sicilia.
    Toate cele enumerate mai sus – fără să epuizez lista celor vizitate - au făcut din acest pelerinaj religios şi cultural unul de exceptie, prin diversitatea celor văzute şi vizitate. Am ajuns în locuri în care poate, aprope sigur, nu am fi ajuns în cursul unei vacanţe obişnuite în Sicilia.
    Mulţumesc Părintelui şi preotesei noastre că ne-au călăuzit şi au făcut posibil acest pelerinaj, că m-au implicat în organizarea lui. Toată admiraţia mea pentru încrederea pe care şi de această dată a reuşit să mi-o insufle doamna preoteasă că totul va decurge bine şi că, cu ajutorul sfinţilor sicilieni totul se va realiza. De asemenea mulţumesc tututor celor care s-au străduit să ne dezvăluie din vieţile sfinţilor şi din istoricul locurilor vizitate.
    Nu voi uita aprecirea pe care mi-au arătat-o Părintele şi doamna preoteasă şi toţi cei care au participat la acest pelerinaj, paharul de mimosa, producţie proprie pelerinilor, băut în piaţa catedralei din Cefalú şi splendidul cadou ce l-am primit şi care va ramâne amintirea palpabilă a acestei minunate excursii.
    Sfinţii sicilieni pe ale caror urme am străbătut Sicilia de la Catania la Taormina, Siracuza, Agrigento şi Palermo şi la care ne-am rugat, să fie alături de noi şi familiile noastre.
    15 octombrie 2016

  • 2. Nicolae-Mihai Crăciun, ipodiacon la Schiedam
    Pelerinajul din Sicilia, sau, cum a reușit o mână de români, reprezentanți ai unei comunități ortodoxe restrânse, dar deosebit de active (aceea a Parohiei noastre din Olanda), să retrezească, să renască mai bine zis, în inimile locuitorilor uneia dintre cele mai cosmopolite insule din Mediterană (a unora dintre ei) simțământul primordial creștin-ortodox, care unea prin tradiție, în primul mileniu creștin, Răsăritul de Apus. Nepretențios, astfel s-ar fi putut numi (și ar fi fost în esență) cel mai recent capitol din ciclul de pelerinaje organizate din inițiativa și cu binecuvântarea Părintelui Protopop Ioan de la Schiedam.
    Trebuie să recunosc, nu știam foarte multe lucruri despre Sicilia dar, la îndrumarea părintelui duhovnic, am pregătit înainte de plecare, ca de altfel fiecare dintre participanții la excursia-pelerinaj, mici referate (în cazul meu, privitor la istoria și monumentele orașului Siracuza) care înmănuncheate cu pricepere într-un jurnal de călătorie, ne-au pus pe toți cei prezenți în adevărata lumină a locurilor și a lucrurilor, dezgolindu-le de "aura" impusă de Roma în ultimele secole de catolicism. Iar cei care, cu siguranță, nu au rămas ascunși minții și sufletului de pelerin au fost sfinții, pe urmele cărora ne-am aflat aproape continuu, prin catacombe și biserici vechi bizantine și care, prin noi, s-au revelat și locuitorilor insulei, acelora care, deși și-au cam uitat de proprii sfinți, au mai avut totuși ochi de văzut și... urechi de auzit.
    Vreau să mulțumesc celor care au ajutat la organizarea acestui pelerinaj, pentru munca și priceperea depusă, fiecărui pelerin în parte, de la cel mai mic până la cel mai în vârstă, pentru curajul și ținuta impecabilă pe care au arătat-o în timpul excursiei; iar de aici se desprinde singura întrebare care se poate adresa celui ce ne călăuzește pașii, părintelui Ioan: pe când și unde, următorul pelerinaj?
    Domnul să răsplătească eforturile fiecăruia, trecute și viitoare, să ne țină uniți în jurul bisericii și să ne îngăduie cât mai multe momente de bucurie și trăire duhovnicească, ca cele avute în Sicilia și în celelalte pelerinaje.
    6 noiembrie 2016

  • 3. Georgiana Languri
    Cu mare bucurie am primit în mai 2016 invitația părintelui Ioan de a participa la acest pelerinaj! Mulțumită Domnului am putut participa și încă alături de Florinel, fiind pentru noi amândoi primul pelerinaj în grup. Iar dacă altădată am vizitat biserici sau mânăstiri cu familia, de data asta am fost la drum cu familia duhovnicească! O familie foarte caldă care, prin organizatorii pelerinajului, părintele Ioan, doamna preoteasă, doamna Elena de Chiara și nu doar, ne-a purtat cu multă dragoste de grijă.
    Tot în această purtare de grijă văd eu și împărțirea subiectelor de prezentat, în directă legătură cu locurile de vizitat. În acest mod fiecare din noi ne-am îmbogățit în cunoștințe într-un anume subiect, despre Sicilia, despre orașele ei, despre mulții sfinți care au trăit acolo și despre bisericile patronate de aceștia, despre urmele lăsate de trecerea atâtor popoare – vestigii grecești, romane, bizantine și arabe, normande, despre începuturile creștinismului, de la persecuții și catacombe la biserici și catedrale. Iată că Dumnezeu a îngăduit ca, pe lângă pregătirea subiectele noastre - câte ceva despre istoria Siciliei și un pic despre Arhimede din Siracuza - să am un rol special, anume acela de a aduna informațiile pregătite de organizatori și participanți într-un singur document. Mulțumesc celor ce mi-au arătat încredere în acest sens, a fost un exercițiu binevenit, care mi-a dat și o idee în plus legat de ceea ce aveam să vedem!
    Dar să mă opresc și asupra celor văzute, multe, frumoase și deosebite. Îmi vin în minte, mai întâi, catacombele. M-a impresionat că am călcat și noi acolo unde primii creștini, inclusiv apostolul Pavel au călcat, s-au rugat, au ascultat cuvântul Domnului și mai apoi s-au îngropat, dovadă mulțimea de loculi și arcosoli, locuri de îngropăciune.
    Apoi mulțimea de prieteni noi, de sfinți, ca de exemplu Sf. Pangratie, Sf. Agata, Sf. Lucia, Sf. Rosalia, pe care i-am cunoscut vizitând locurile unde au suferit martiriul, ascultând povestea vieților lor dar și prin rugăciune directă, citind sau cântând troparele și condacele acestora și despre care cred ca ne-au însoțit în acest pelerinaj.
    Impresionante ruinele teatrului grec din Siracuza și Valea Templelor, temple din care unele au servit ca loc de rugăciune creștinilor și s-au păstrat până astăzi. Și aici erau catacombe și morminte specifice acestora. Și tot aici un minunat muzeu arheologic, de unde nu iți mai venea să pleci tot admirând, între altele, piesele de ceramică de o rară simplitate și frumusețe. Păreau a fi aceleași obiecte dar erau în fel și fel de variante, precum opaițe deschise pentru seu cu unul până la 17 fitile, opaițe închise pentru ulei cu unul sau mai multe fitile, inclusiv cu simboluri creștine, cu picior sau fără, cu toartă sau fără, decorate în fel și chip, cățui tot așa puzderie și alte obiecte specifice uzului de zi cu zi în gospodăriile din timpurile preistorice și până în sec VI D.C.
    Ca altădată paleocreștinii în catacombe, noi însă în capela mânăstirii Sf. Ioan Botezătorul din Baida, duminică dimineața, ne-am bucurat să putem participa la Sfânta Liturghie. Acest lucru a fost posibil pentru că toate cele necesare fuseseră pregătite cu deosebită grijă din timp de părinte și doamna preoteasă, de domnul Nicu, de doamna Ramona (prescura), de cei care au adus lumânări.
    Tot în aceeași zi am fost cu tot grupul la bustul lui Nicolae Bălcescu, în piața Marina, în Palermo. Ne-am dus cu flori și în cămăși tradiționale, pe cat am fost pregătiți, ca la o sărbătoare, caci sărbătoare a fost reunirea cu Bălcescu. Prin cuvintele părintelui și poezia, atât de frumos recitată de doamna preoteasă, Bălcescu murind de Vasile Alecsandri, am fost și noi părtași simțămintelor de dragoste și dor de țară trăite de Nicolae Bălcescu.
    Am admirat foarte mult mozaicurile bizantino-arabo-normande de secol XII din catedralele din Monreale și Cefalù, biserica La Martorana și Capela Palatină, filtrând intervențiile baroce ulterioare care nu ating nici pe departe măiestria meșterilor bizantini, ci din contra. Acolo ne-am delectat ochii privind închipuirea și realizarea scenelor biblice din Geneza și nu doar în mozaic (adică într-un singur strat nu ca la icoanele bizantine, unde imaginea e construită strat cu strat de la culori închise spre culori deschise), bolțile cu reprezentări ale Lui Iisus Pantocrator binecuvântându-ne, ale Maicii Sale, Sfinților Apostoli sau alți sfinți și îngeri.
    Pe lângă cele mai sus menționate, am putut privi și alte obiective aflate în programul nostru, degusta bunătăți siciliene, profita de vremea foarte frumoasa și caldă din octombrie pentru a intra măcar cu picioarele în mare, urca pe promontoriul lui Hercule în Cefalù și a vedea catedrala și de-acolo de sus. Deși aceasta rocă ascunde mai multe vestigii, ruinele unui castel normand,resturile unei citadele arabe, templul Dianei, timpul (oare doar timpul să fii fost?) ne-a permis, lui Florinel și mie, să ajungem numai și numai pana la biserica Sf. Ana, de unde a trebuit să facem cale întoarsă pentru a ajunge în timp la punctul de întâlnire din Cefalù, pe treptele catedralei. Acolo am sărbătorit după modelul cafenelei de la teatrul Massimo, reușita pelerinajului nostru cu cocteilul Mimosa în cele doua variante, cu și fără alcool, și curmale.
    Pe drumul de întoarcere, către aeroport, am avut ocazia „sa recapitulăm" cele văzute prin quiz-ul condus de Cristina Pavel, iar lupta a fost foarte strânsă! Eu mă aflam în față ținând scorul, și am fost mai întâi uimită, apoi bucuroasă să aud și glasul lui Florinel printre cei ce dădeau răspunsuri. Era foarte entuziast și m-a bucurat că părea să fii reținut multe detalii din cele văzute. Într-un final a fost foarte bucuros să împartă locul al treilea cu doamna Mihaela Grădinaru.
    Ar fi multe de spus și nu cred ca am reușit să prind decât câteva aspecte. Ar mai fi desigur serile, unde participam mai sumar, ca Florinel să-și facă programul de somn și diminețile, unde ne întâlneam la micul dejun, timpul petrecut în autocar când începeam cu rugăciunea de dimineața și continuam instruindu-ne despre cele ce aveam să vedem, ascultând materialele pregătite de pelerini, privind pe geam și vorbind de altele, baia făcută la Catania, la Giardino del Sole, unde aveau piscină și vizita de a doua zi la animalele fermei. Fel de fel de bunătăți care săreau din stânga și din dreapta pentru Florinel. Bentițele în culorile steagului italian croșetate de doamna Olimpia și care ne însoțeau peste tot, iconițele primite de la părinte și alți pelerini, drumul până acasă de la aeroport cu Cristina Pavel.
    Florinel mai povestește și acum despre Arhimede, le-a povestit și celor de la școală ce a văzut. A fost foarte impresionat de catacombe, de teatrul grec și de Valea Templelor.
    În final, mulțumim Domnului și sfinților care au fost alături de noi în acest pelerinaj dar și dumneavoastră părinte, doamna preoteasă, doamna Elena de Chiara și tuturor celorlalți pelerini! Și să ne învrednicească Dumnezeu să mai ajungem și în alte pelerinaje, iar dumneavoastră părinte să vă dea putere să ne călăuziți mai departe!
    7 noiembrie 2016, Leiden

  • 4. Florinel Languri
    Mi-a plăcut la teatrul grec. Și la Valea Templelor, la templul lui Hercules. Mulțumesc că ne-ați invitat.
    7 noiembrie 2016, Leiden

  • 5-6. Ramona Popa și Ion Preda
    Pentru noi, fiecare pelerinaj are povestea și însemnătatea lui deosebită. Anul acesta este primul pelerinaj făcut ca familie. Dăm slavă lui Dumnezeu că ne-a dăruit un astfel de fiu minunat cu care am putut pleca în pelerinaj la vârsta de 10 luni. Chiar dacă nu am participat activ la toate obiectivele din program, ne-am bucurat foarte mult de tot ce am reușit să vedem și că am reușit să ne închinăm și să aducem o scurtă rugăciune sfinților la care am mers.
    Ceea ce ne-a rămas în amintire, pe lângă mâncarea delicioasă și temperatura perfectă de care am avut parte, au fost Catedrala Monreale, Capela Palatină, Teatrul Grec din Taormina, Teatrul Massimo, momentul de la statuia lui Nicolae Balcescu, altarul de unde a vorbit Sf. Ap. Pavel în catacombele din Siracuza și atmosfera plăcută a grupului.
    7 noiembrie 2016

  • 7. Ioana Mațenco
    Călătorul obișnuit în Sicilia este impresionat de istoria și vestigiile ei, pornind de la timpurile mitologice ale giganților, influența feniciană, trecând apoi prin perioada civilizației antice grecești cu importantele cetăți Siracuza, Agrigento, Gela, Selinunte, Taormina, perioada cartagineză, cucerirea de către romani după războaiele punice, apoi provincie a Imperiului Bizantin, cucerirea arabă urmată de cea normandă, regat medieval vasal diverselor puteri europene terminând cu alipirea la Italia. Goethe, un mare om de cultură și un mare călător a spus că Sicilia este cheia pentru Italia și i-a mustrat pe cei care călătoresc în Italia, fără a vedea Sicilia, pe care o considera intersecția istoriei europene. Apoi călătorul este copleșit de frumsețiile naturii, de la înălțimile Etnei la minunata mare care înconjoară insula, vechile orașe medivale, atmosferă, mâncarea tradițională atât de gustoasă.
    Dar călătorul creștin este impresionant în primul rând de pleiada de sfinți care au slujit lui Dumnezeu în acest ținut, de catacombele în care se refugiau primii creștini, de vechile biserici cu frumoasele lor fresce și mozaicuri.
    Când Părintele Ioan ne-a propus ca loc de pelerinaj în acest an Sicilia, cunoșteam deja câțiva din Sfinții ei dar nu realizasem amploarea și continuitatea vieții creștine de aici în primul mileniu.
    Ca fiecare pelerinaj pe care l-am făcut cu familia noastră parohială sub îndrumarea Părintelui Ioan, și acesta a fost pentru mine o nouă lecție de credință și cateheză. Continuitatea vieții creștine de aici înfruntând toate vicisitudinile, începând din primul secol cu Sfântul Pangratie trimis de apostoli ca episcop în Taormina, continuând cu creștinii din catacombe, apoi cu Sf. Elefterie și Sf. Antia, Sf. Agata, Sf. Lucia, Sf. Hristina, Sf. Leon episcopul Cataniei și Sf. Nicodim din Palermo este impresionantă, și am numit numai câțiva dintre sfinții pe care i-am cunoscut aici.
    Grija sfinților pentru cei care vin să se închine lor ne-a fost din nou relevată, când în Catania am simțit cum Sf. Agata ne-a călăuzit pașii mai întâi la catedrală la moaștele sale, apoi la carcera unde a fost închisă și unde Sf. Apostol Petru a venit și vindecat-o. Am continuat apoi cu biserica unde este cuptorul în care a fost arsă și acolo doamna Patricia a citit martiriului sfintei iar noi adunați în jurul cuptorului trăiam impresionați cele auzite și ne rugam Sfintei, iar la sfârșit am ajuns și la locul mormântului ei. Nu ne gândisem să facem vizita în sensul cronologic al vieții ei, dar Sfânta a rânduit în așa fel și ne-a îndrumat.
    Vizitarea catacombelor din Siracuza și Palermo a fost o ca o întoarcere în timp la viața primilor creștini.
    Apoi vederea minunatele mozaicuri lucrate de meșterii mozaicari din Constantinopol în bisericile Monreale, Martorana, Capela palatină și Cefalu m-a făcut să înțeleg cu mai multă sensibilitate cuvintele Evangheliilor și capitolele Genezei din Vechiul Testament.
    Nu sunt destule cuvintele să mulțumesc Părintelui Ioan și doamnei Christina pentru osteneala și grija care au avut-o pentru organizarea pelerinajului și la fel și doamnei Elena care a fost alături de dânșii. Mulțumirile mele se îndreaptă și către toți colegii de pelerinaj care au pregătit materiale despre sfinții și locurile vizitate sub îndrumarea doamnei Christina și cu care am trăit așa clipe frumoase împreună.
    Mă rog Domnului să dea putere Părintelui Ioan și doamnei Christina pentru următorele pelerinaje!
    27 noiembrie 2016

  • 8-9. Cristina și Eleonora Pavel
    Acest pelerinaj a început pentru noi de fapt acasă cu primele informații despre Sicilia dar mai ales urmând bunul îndemn al preotesei noastre, doamna Christina de a ne ruga Sfinților Siciliei spre ajutor în buna împlinire a călătoriei noastre spre locurile unde Ei au viețuit, mărturisit și s-au jertfit pentru dreapta credință.
    Darnic a fost bunul Dumnezeu cu acest colț de lume. Pământul fertil, poziția favorabilă a atras interesul multora.
    De-a lungul timpului Sicilia a cunoscut civilizații care și-au pus amprenta succesiv, marcând cu construcții impunătoare trecerea și influența lor.
    Grecii, romanii, bizantinii, arabii, normanzii au clădit și reclădit pe aceste meleaguri.
    În Sicilia fiecare piatră vorbește. Despre istorie, culturi, persecuții, puterea credinței creștine.
    De la catacombele din Siracuza și Palermo la bisericile și catedralele din Taormina, Siracuza, Agrigendo, Palermo, toate mărturii ale viețuirii creștine pe aceste meleaguri.
    Sfinții ne-au primit spre închinaciune și moaștele lor, mai accesibile sau mai puțin le-am căutat și le-am cinstit.
    Ne-am închinat Sfântului Pangratie în biserica din Taormina iar la Siracuza, trecând prin catacombe ce datează din perioada timpurie a creștinătății, la mormântul Sfintei Lucia.
    În Catania, la Basilica sf. Agata al Carcere, unde Părintele ne-a vorbit, pereții întunecați poartă parcă încă, umbra Sfintei Agata în rugăciune, iar cuptorul de la Chiesa San Biagio, urma martiriului Ei.
    Momente de neuitat care ne vor ajuta pe tot parcursul vieții ca în rugăciunile noastre să ne apropiem cu gândul și sufletul de Ei.
    La peștera Sfintei Rosalia, plină de ofrande de mulțumire, cu gândul la viața și sacrificiul Sfintei, oricine poate lăcrima.
    Pe parcursul pelerinajului și prin grija multora din parohia noastră s-au citit și viețile altor Sfinți din Sicilia. Sf. Elefterie, Sf. Filaret, Sf. Mamilian episcopul Palermo-ului și primul patron al orașului și mulți alții.
    Ne-au impresionat catedralele care, cu binecuvântarea lui Dumnezeu și prin măiestria meșterilor bizantini sunt împodobite de minunate mozacuri, la Monreale și Cefalu. Ca niște cărți de învățătură Sfântă, ele redau în culori vii, strălucitoare, scene biblice de o expresivitate uimitoare. De necuprins în cuvinte de admirație.
    În unele biserici o parte din mozaicuri au fost din păcate distruse și înlocuite cu marmure în stil baroc. Capela Palatina, biserica La Martorana. Această îmbinare de stiluri în același spațiu reprezintă foarte elocvent influența suprapusă a diferitelor culturi de-a lungul secolelor.
    In Taormina am vizitat grandiosul teatrul grec. Auzit-am oare de pe treptele înalte doar pentru o clipa o replica pe scena timpului trecut, privind departe peste albastrul mării spre Etna?
    Tot acolo și urcușul la bisericuța din stâncă, Madonna della Rocca unde ne-am rugat în prezența multor porumbei.
    În Piazza IX Aprilie răsunau note vesele de muzică siciliană, iar mai departe, coborând la Mazzaro, ne-am răcorit în apa mării Ionice admirând insula Isola Bella care iși merită pe deplin numele.
    Valea Templelor din Agrigendo, o altă mărturie a perioadei antice când Sicilia făcea parte din Magna Graecia ne-a impresionat de asemenea și ne-am bucurat de toate explicațiile pe care doamna Christina a avut bunătatea să ni le împărtășească.
    Templul Concordia, folosit începand cu anul 597 ca biserică ortodoxă și purtând hramul Sf. Apostoli Petru și Pavel, a rămas bine conservat.
    Tot acola am putut vizita și Muzeul arheologic care păstreza multe, superbe și extrem de bine conservate exemplare de vase, câteva icoane și un gigant din Templul lui Jupiter.
    Așa cum spune Părintele Ioan, oricand și oriunde se poate aprinde o scânteie de credință.
    În catacombele paleocreștine din Palemo, grupul nostru a pomenit în rugăciune, cu lumânări aprinse, pe cei ce au odihnit acolo încă din primul secol. Aceste locuri ascunse de tumultul străzii dar căutate în general de turisti au răsunat pentru câteva clipe spre slava lui Dumnezeu și odihna sufletelor adormite. Vorbind și despre obiceiurile de pomenire a morților care la noi s-au păstrat nealterate, ghidul nostru părea să gândeasca uimit în sinea lui "este adevărat, iată, acești oameni aduc mărturie!"
    Același locuri au adăpostit mult mai târziu pe cei ce se refugiau în timpul celui de-al II-lea război mondial.
    Slavă Domnului, chiar departe de casa, Părintele a împlinit Slujba Sf. Liturghii în capela Mănăsirii Di Baida la care cu toții am participat.
    În aceiași zi, ne-am aflat în Palermo, la bustul lui Nicolae Bălcescu, unde am depus flori și banda tricoloră iar doamna Christina ne-a mișcat sufletele recitand versurile "Bălcescu murind". Costumele naționale care s-au purtat cât și întreaga festivitate au atras multe priviri Siciliene.
    Tot în Palermo și vizita la teatrul Massimo, al treilea din Europa ca marime.
    Ne-au mers la suflet și:
    Rugăciunile dimineții în autocar.
    Zâmbetul inocent al lui Petru, pe tot parcursul pelerinajului, mereu în grija bunilor părinți.
    Cel ce l-a cercetat pe Arhimede cu Evrika, Evrika – Florinel.
    Doamna Georgiana, neobosită în a aduna baza de date a pelerinajului.
    Lecțiile de botanică ale doamnei Patricia despre minunațiile Siciliei.
    Expoziția de pictură Caravaggio care nu a fost în program dar ne-a ieșit în cale.
    Gustoasele preparate și înghețate de care ne-am bucurat pe tot parcursul pelerinajului.
    Mica festivitate pe treptele bisericii din Cefalu.
    Citirea Sfinților de catre doamna Christina pe drumul de întoarcere, spre mulțumire.
    Acest pelerinaj la care au participat 27 de persoane cu vârste între 10 luni și 82 de ani nu a fost organizat de nici o agenție de specialitate ci a fost, în totalitate organizat de către Părintele paroh Ioan Dură, preoteasa Christina Dură și susținut cu eforturile doamnei Elena de Chiara.
    Pentru dăruirea și perseverența cu care s-au implicat și deplina reușită a acestui pelerinaj, mult respect și mulțumirile noastre.
    Multe mulțumiri și celorlalți pelerini care în diferite împrejurări ne-au ajutat în orice mod să ducem la bun sfârșit acest pelerinaj iar celor ce le-am greșit cu ceva, iertare!
    Bunul Dumnezeu să ne aibă pe toți în pază!
    30 noiembrie 2016

  • 10-11. Olimpia si Rodica Gheorghe
    Încerc să pun pe hârtie câteva amintiri din frumosul pelerinaj organizat de Părintele Ioan și doamna preoteasă Christina, despre momentele pe care le-am trăit împreună cu Rodica și tot grupul de pelerini în frumoasa Sicilie.
    Ne-am bucurat să ne putem închina la moaștele Sfintei Agata, care au fost puse pe un perete la mare înălțime, trebuind să ne urcăm pe băncuțe ca să le putem atinge. Am vizitat și admirat mozaicurile din catedralele din Cefalu și Monreale. Am participat la Sfânta Liturghie săvârșită de Părintele nostru în capela Mănăstirii di Baida, unde am putut să mă rog pentru familia mea și cei dragi nouă.
    La omagierea lui Nicolaie Bălcescu am avut lacrimi în ochi la poezia recitată de doamna preoteasa. Multe dintre pelerinele noastre au purtat costum național la acest eveniment.
    Nu putem uita oprirea circulației în Siracuza și mersul autocarului cu spatele, pentru că șoferul o luase pe un drum greșit!
    Ne-au plăcut muntele Etna, văzut din autocar, acoperit de nori, peștera Sfintei Rosalia, plină de ofrande, unde am fost profund impresionate de frumusețile de acolo, Teatrul Massimo, unde am făcut frumoase fotografii în loja regală, dar și cafeaua și berea Siciliană, băute la cafeneaua teatrului.
    Cum să nu ne aducem aminte de bunătățile de pe mesele de la Agriturissmo Il Giardino del Sole, de unde am și cumpărat anumite produse, între care mierea de flori de portocal.
    Eu personal nu voi uita niciodată emoțiile pe care le-a avut Rodica atunci când a citit viața Sfantului Leon, la microfon, în autocar.
    Ne-au impresionat catacombele din Palermo, unde tot grupul am aprins lumânări și am făcut rugăciuni pentru odihna sufletelor adormite în Domnul.
    Ne aducem aminte cu mare drag de zâmbetul lui Petru atunci când se juca cu noi. Este un copil minunat!
    În memoria noastră au rămas multe amintiri, dar nu vom putea uita Teatrul Massimo, Catedrala Monreale, bustul lui Nicolaie Bălcescu, Teatrul Grec din Taormina și Valea Templelor. Nu am uitat nici delicioasa mâncare și gustoasa înghețată, pe care le-am savurat cu mare plăcere.
    Îi mulțumim Părintelui Ioan și doamnei preotese Christina pentru frumosa organizare, asemenea și doamnei Elena, și ne rugăm pentru sănătatea lor, ca Domnul să le dea putere pentru a mai organiza un nou pelerinaj!
    Cu mult respect, Olimpia și Rodica!
    13 decembrie 2016

  • 12. Isabela Dragnea
    Știam puține lucruri despre urmele creștine din Sicilia. Cât de multe aveam să descopăr însă datorită pelerinajului organizat de Părintele Ioan și doamna Preoteasă Christina, cărora le mulțumesc pentru acest dar spiritual de excepție!
    Ca și în pelerinajul în Grecia, am avut privilegiul de a primi nu doar o bogată și valoroasă informație spirituală, ci și una istorică și culturală, pentru că, în tot locul, faptele de credință, arta și istoria s-au completat reciproc.
    Am vizitat catacombele din Siracuza și Palermo și am adus piosul nostru omagiu primilor creștini care s-au refugiat aici, am observat cu mândrie cum, de exemplu, credința noastră creștin-ortodoxă păstrează încă multe din orânduielile de înmormântare din perioada paleocreștină.
    În Taormina, după aproape o jumătate de ora de urcat pe stâncă, am ajuns la Sanctuarul Madonna della Rocca, unde ne-am rugat Sfintei Fecioare, într-o liniște desăvârșită, tulburată din când în când doar de aripile porumbeilor.
    În Palermo, Taormina, Catania și Siracuza, am fost pe urmele Sfântului Pancratie și ale Sfintelor Agatha, Rosalia și Lucia în locuri care au păstrat, peste ani, urmele martiriului și ale sacrificiului acestora.
    Am privit cu admirație și smerenie mozaicurile bizantino-arabo-normande reprezentându-i pe Iisus Pantocrator, Fecioara Maria și pe Sfinții Apostoli, în Catedralele Monreale și Cefalú, în biserica La Martorana și în Capela Palatină.
    Am vizitat Valea Templelor din Agrigento, teatrul grec din Taormina, teatrul Massimo din Palermo, locuri cu o puternică rezonanță istorică și artistică, puse în valoare de sicilieni într-un mod absolut inedit.
    Aduc mulțumiri Părintelui Ioan și doamnei Preotese Christina pentru minunatul prilej pe care mi l-au oferit de a participa și la acest pelerinaj, precum și tuturor celorlalți pelerini prin a căror strădanie, mărturiile creștine din Sicilia mi-au umplut sufletul de o imensă bucurie spirituală.
    4 ianuarie 2017

  • 13. Patricia Radu
    Spunând Sicilia, pe bună dreptate am zice "Bizanț după Bizanț"; un pelerinaj impresionant, care a lăsat urme adânci în sufletul meu prin faptul că am descoperit urme ale multor civilizații care au trăit și care au trecut sau au stăpânit vremelnic aceste pământuri, și în mod special prin mărturia unui trecut și totodată prezent Ortodox.
    Niciunde nu am văzut cultura Ortodoxă Bizantină să domine prezența Catolică actuală, populația fiind, totuși, majoritar Catolică. Catolicism cu trecut Ortodox.
    Mă gândesc la Sfinții Siciliei, care sunt în număr destul de mare cunoscuți, dar câți, oare, vor fi cei necunoscuți sau uitați? Mărturia și faptele lor vor rămâne în veac.
    Catedrala din Monreale, Capela Palatului Normanzilor, Catedrala din Cefalú și celelalte vizitate m-au impresionat datorită mozaicurilor cu reprezentarea scenelor biblice, dar și a Sfinților. Am văzut Sfinții Răsăritului împreună cu Sfinții Apusului Ortodox, Sfinți despre care citisem și auzisem, dar nu le văzusem niciodată chipul zugrăvit pe icoane. Dintre aceștia, Sf. Mc. Candida, care m-a învrednicit să-i sărut sfintele Moaște și să-i văd și icoana.
    Mă bucur enorm de binecuvântarea Sfinților Siciliei, în special a Sf. Agata, Eupliu, Lucia, Nimfa, Pangratie, Cristina Rozalia, Marcelin și toți cei ale căror nume ne-am învrednicit să le pomenim. Mă bucur și de rugăciunile făcute pentru toți cei care au adormit în Domnul și au odihnit în catacombe. De asemenea, pentru omagiul adus lui Nicolae Bălcescu la statuia lui din Palermo.
    Sunt mult mai multe de spus, însă vreau să închei mulțumind Părintelui Ioan și doamnei preotese Christina, dar și Elenei de Chiara, pentru minunata organizare și bunul mers al pelerinajului, pentru deosebita osteneală ca toate să fie bine. Mulțumesc tuturor pelerinilor pentru intensa lor participare la programul pelerinajului, unde am format o familie ortodoxă minunată. Nu voi uita buna dispoziție și drăgălășeniile celui mai mic pelerin, PETRU, care mă onora cu câte un zâmbet îngeresc și a cărui veselie îmi umplea sufletul de bucurie.
    Domnul să ne ajute să mai facem și alte pelerinaje de care să ne bucurăm și cu care să ne răcorim sufletele. Acum am un motiv în plus să citesc mai repede cartea Vecerniile Siciliene, unde sunt menționați și strămosii noștri, Vlahii Bizantini, care au fost și ei prezenți în Sicilia.
    13 ianuarie 2017

  • 14. Prezvitera Christina
    Pelerinajul în Sicilia a fost inițiat de Părintele Ioan, parohul parohiei Sf. Grigorie Teologul din Schiedam, și realizat de către dânsul și colaboratori apropiați ai săi, îndeosebi dna inginer Elena De Chiara, Secretarul Consiliului parohial, de la 4 la 11 octombrie 2016.
    Am plecat din Schiphol marți 4 octombrie, după amiază, și am ajuns în aeroportul din Catania pe la orele 20:00’. Ne-am cazat la pensiunea agroturistică Il Giardino dell Sole din localitatea Agnone Bagni.

    Fiecare pelerin a pregătit unul sau mai multe subiecte despre Sicilia și patrimoniu ei istoric, cultural, religios și natural, toate citite în timpul calătoriei în autocar sau la obiectivele vizitate.
    Au fost vizitate oreșele: Taormina, Siracuza, Catania, Agrigento, Palermo și Cefalu.

    Miercuri 5 octombrie am vizitat pitoreasca Taormina, cățărată pe o colină. Centrul istoric al orașului Taormina se extinde între cele două porți; poarta Catania și poarta Mesina, iar drumul principal, care le unește, este plin de magazine, de taverne, de turiști si de viață.
    În Taormina am vizitat frumoasa biserică Sf. Pangratie, unde ne am rugat și am cantat troparul sfântului. Apoi am vizitat teatrul antic grec, unul din cele mai bine conservate teatre antice, de unde am admirat peisajul înconjurător atât de minunat ce-l oferea marea si vulcanul Etna. După care ne-am oprit în piața 9 aprilie, plină de viață și de muzică, și unde am avut o vedere panoramică spre Marea Ionică. Cei mai curajoși dintre pelerini au urcat scările care duceau la sanctuarul Madona della Rocca, o capelă săpată în stâncă în cinstea Maicii Domnului. Am mai fost și am vizitat palatul Corvaja, care astazi adăpostește oficiul de Turism al orașului. După masă am coborat cu telefericul la plaja Mazzaro și la Isola Bella, unde ajunși am intrat cu picioarele în apă și am admirat variate plante existente.

    A treia zi, joi 6 octombrie, ne-am dus la Siracuza, orașul antic grec prin excelență, patria lui Arhimede. Am vizitat Catacombele Sf. Ioan și Sf. Lucia, precum și biserica cu mormântul Sf. Lucia. În catacombe am trăit momente unice, cântând tropare, ținând lumânări aprinse și pășind cu toții pe urmele martirilor. Am mers apoi în insula Ortigia, cu catedrala Sf. Lucia și cu fântâna Aretusei. Am vizitat de asemenea parcul arheologic al Siracuzei, unde am admirat templul lui Apolon.
    În Catania, vineri 7 octombrie, am vizitat toate bisericile închinate Sf. Agata, patroana orașului dar și a Siciliei. Mai întâi am vizitat veche catedrală a Catanei, ce-i poartă numele sfintei. Apoi am fost la biserica Sf. Agata al Carcere, care adăpostește cripta unde Sfânta Agata a fost întemnițată și torturată. Am intrat cu toții în criptă, care posedă și un Altar, în spatele căruia este o statuie a Sf. Petru, adică chiar în locul în care i-ar fi apărut Apostolul să o incurajeze în timpul martiriului pe Sfânta Agata.
    În continuare am intrat în Biserica Sf. Agata al Fornace, locul muceniciei sfintei. Acolo, în jurul cuptorului unde a fost pusă sfânta ca să fie arsă, s-a citit cu mare evlavie viața și martiriul Sf. Agata, și toți cei prezenți am simțit din plin binecuvântarea sfintei.
    De aici ne‑am dus și am vizitat catedrala nouă închinată Sf. Agata, unde, la câțiva metri în spatele unei porți masive de fier, se află moaștele sfintei. Și cum nu puteam atinge moaștele sfintei, ne‑am adunat toți lângă respectiva ușă și am cântat troparul ei, ne‑am închinat la icoana ei, adusă de noi din Olanda, și ne‑am rugat Sfintei.
    Un alt loc unde ne‑am oprit a fost cel al martiriului Sf. Euplie. Și aici am citit viața Sf. Euplie, i-am cântat troparul și i-am înălțat rugăciuni.
    Am mers pe via Etnea și Crociferi, și am mai vizitat amfiteatrul roman, unde mulți creștini erau aruncați pradă fiarelor, pescăria și fântânile orașului. În fine, ne‑am cazat la Agrigento.

    Sâmbătă 8 octombrie, în Agrigento, am vizitat valea Templelor, și am admirat templele lui Juno, Concordiei, lui Zeus, apoi Arcosolia și o parte a catacombei. În afara Văii templelor am vizitat Muzeul arheologic și biserica Sf. Nicolae. De aici am urcat în partea de sus a orașului unde se află catedrala și biserica Sf. Maria a Grecilor, clădită pe un templu antic grec.
    Seara am ajuns la Palermo, unde am cinat și ne‑am cazat la vechea mănăstire catolică a Sf. Ioan, situată la câțiva km în afara orașului.
    Duminică 9 octombrie, în Palermo, am participat la Sf. Liturghie săvârșită în capela mănăstirii de către Părintele Ioan. Și după Sf. Liturghie am plecat cu toții să cinstim pe patriotul român Nicolae Bălcescu, în piața Marina, unde se află expus bustul său. Aici, în fața bustului lui Bălcescu, pelerinii au trăit momente emoționante. Părintele Ioan a vorbit despre viața și activitatea depusă de Bălcescu în slujba cauzelor românești, dna preoteasă Christina a recitat poezia „Bălcescu murind" a lui Vasile Alexandri, iar pelerine-enoriașe, îmbrăcate în costume naționale, au depus buchete de flori pe soclul patriotului pașoptist.
    Un alt punct culminant al pelerinajului a fost vizitarea catacombelor de la Porta d’Ossuna, unde am cântat „Cu sfinții odihnește..." și „ Veșnica pomenire".
    La Monreale am vizitat catedrala, unde am fost impresionați și uimiți de mozaicurile bizantine din secolul al XII-lea.

    Luni 10 octombrie am vizitat biserica La Martorana, azi biserica Albanezilor bizantini (de fapt, greco-catolici sau uniți), Capela Palatină cu mozaicurile sale bizantine extraordinare, Palatul Normanzilor, precum și catedrala orașului, o clădire imensă și foarte interesantă, suferind mai multe transformări de-a lungul secolelor, și care posedă moaștele mai multor sfinți.
    Quatro Quanti, intersecția faimoasă cu clădiri baroc și fațade cu patru etaje, cu statui ale sfinților protectori ai orașului, ale regilor Siciliei, dar și reprezentări ale anotimpurilor.
    Spre seară am urcat pe muntele Pellegrino, unde am vizitat sanctuarul Sf. Rozalia, săpat în rocă, unde au și fost găsite moaștele sfintei în secolul 16-lea; sfânta viețuind acolo ca eremită în secolul al XIII-lea.

    Ultimul popas al nostru a fost la Cefalu, marți 11 octombrie, unde am vizitat catedrala și piața Duomo. Apoi am coborat la plaja localității și ne‑am bucurat de Marea Tireniană.
    Pe perioada pelerinajului s-a vorbit despre viața și pătimirea mai multor sfinți din Sicilia: Sf. Pangratie, Sf. Agata, Sf. Lucia, Sf. Eleuterie, Sf. Agripina, Sf. Olivia, Sf. Metodie, Sf. Filaret, Sf. Rozalia, Sf. Euplie, Sf. Trifon, Sf. Vavila și alții. Am cântat troparele lor, ne‑am închinat la sfintele lor moaște sau la mormintele lor.

    Am admirat mozaicurile bizantine, catedrale de stil arabo-normand, cu fațade gotice sau baroc, biserici sanctuare clădite pe stânci sau alături de acestea.

    Ne-am plimbat pe faimoasele străzi, via Vittorio Emanuele, corso Umberto, via Etnea. Am admirat monumente istorice antice, palate și fântâni.

    Natură superbă, cu ficuși giganți, cu finici, cu cactuși enormi, cu livezi de măslini și de portocali, cu bucamvilii înflorite.
    Soare, temperatură plăcută. Marea Mediteraneană, Marea Ionică și Marea Tireninană ne-au desfătat privirile, iar temperamentul localnicilor ne lăsa impresia că ne aflăm printre români, în România. La care adăugăm, firește, mâncărurile gustoase și deserturile delicioase.
    Iată de ce putem mărturisi că pelerinajul nostru a fost o adevarată binecuvantare a Domnului și a sfinților din Sicilia.
    Mulțumiri organizatorilor pelerinajului parohiei noastre.
    30 ianuarie 2017

  • 15. Alina Nicolaie
    M-a mişcat vizita în catacombele din Agrigendo, Siracuza şi Palermo, prilejuri de aflare a felului cum creştinii de acum câteva secole tratau realitatea morƫii. Moartea, ca şi viața, a fost şi a rămas o chestiune de atitudine creştină. Am aflat de la ghizii noştrii că moartea la creştini era încă din acele vremuri o preocupare colectivă, iar înmormântarea avea un aspect comunitar. Toate acestea noi creştinii le practicăm neştirbite şi în prezent. Dar în societatea noastră, în larg, moartea a devenit o chestiune privată, instituționalizată. Acest contrast mi-a prilejuit o emoție profundă gândindu-mă la trăinicia învăƫăturii Bisericii noastre.

    M-a mişcat şi ziua petrecută sub lumina blândă a soarelui, pe crestele stâncoase din sudul oraşului Agrigendo, în faimoasa Valea Templelor. Parcul arheologic, momument UNESCO, păstrează cu o impresionantă fidelitate rămăşițe a ceea ce altădată a fost Magna Grecia: agora, necropole păgâne şi creştine, aquaducte subterane şi 8 temple în stil doric. A fost mişcător să aflu că menƫinerea staturii trainice şi impozante a celui mai bine păstrat templu doric din acest parc şi al doilea din lumea Greciei antice după Pantheon-ul din Athena, Templul Concordiei, se datorează transformării sale în biserică crestină. A fost încă o dovada a cât de frumos a lăsat Biserica lui Hristos formele de exprimare în afară (prin arhitectură, culori, stilistică) şi ce frumos a folosit resursele omeneşti şi ale naturii pentru a-L exprima pe Dumnezeu. Deşi eram acolo pentru prima oară, nu m-am simƫit străina de acel loc care mărturisea că Dumnezeu este conƫinutul lumii acesteia.

    Multe alte obiective vizitate pe parcursul pelerinajului (biserici, muzee, peisaje naturale) au mărturisit cu intensitate despre cât de minunată este creaƫia lui Dumnezeu şi ce şanse are fiecare om din aceasta lume de a trăi frumos în locul în care îi este sortit. Un dar nepreƫuit a fost întâlnirea cu Sfinƫii trăitori în Sicilia prin lecturile făcute, prin vizitarea locurilor unde au vieƫuit şi au mărturisit credinƫa în Hristos cu preƫul vieƫii. Aceasta a fost încă o experienƫă edificatoare pentru credinƫa mea, pentru reflecƫia la rostul meu în lume şi la mântuire.

    La toate acestea se adaugă bogatul conƫinut social al pelerinajului care mi-a întărit sentimentul de apartenenƫă la comunitatea parohiei Sfântul Grigorie Teologul din Schiedam şi la valorile pe care le cultivă prin grija plină de sensibilitate părintească şi bunătatea Părintelui Ioan şi a doamnei Preotese Christina. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate acestea ca pentru deosebite binecuvântări în viața mea.
    24 martie 2017

6) Mărturii și impresii ale pelerinilor despre pelerinajul din Grecia de Nord

  • 1. Anișoara Lazăr - Olanda
    Hristos a Înviat! Cu respect și prețuire țin să mulțumesc Părintelui și Doamnei Christina pentru iscusința cu care au pregătit acest Pelerinaj. A fost un pelerinaj minunat, am văzut multe locuri frumose iar Sfinții ne-au primit cu caldura cea Sfântă a cerului. Mulțumesc deasemenea și tuturor pelerinilor pentru aceste zile minunate petrecute împreună pline de har și sfințenia sfinților și de asemenea știință.
    14 mai 2018

  • 2-4. Maria Alexandra, Isabela și Romeo Dragnea - Olanda
    A fost un Pelerinaj minunat, pregătit minuțios și apoi pus în practică prin străduința dumneavoastră neobosită și cu ajutorul Domnului și al Sfinților Săi.
    Vă mulțumim din toata inima și vă îmbrățișăm cu drag.
    14 mai 2018

  • 5-6. Alexandru și Anamaria Pavel - Olanda
    A trecut mai bine de o săptămână de la pelerinajului nostru în partea de nord a Greciei, iar intrarea abruptă în vijelia cotidiană ne face să ne uităm în spate cu un amestec de nostalgie, bucurie și speranță, realizând că am trăit cu intensitate maximă niște zile care și-au pus amprenta asupra formării noastre duhovnicești și intectuale.

    În aceste zile din prima jumătate a lui mai 2018, am pornit din orașul străvechi al Salonicului, capitala vechii Macedonii, locul de popas și predică al Sf. Apostol Pavel, locul de pătimire și slavă al Sf. Dumitru, locul de afirmare și păstorire al marelui Sfânt Arhiepiscop Grigorie Palama. Am cunoscut Salonicul rugându-ne, plimbându-ne, învățând și petrecând în voie bună de la vechea cetate a Eprapirghionului, Forumul Roman și Arcul lui Galeriu la frumoasele biserici ortodoxe Sf. Dimitrie, Rotonda , Sf. Sofia, la Mănastirea Latomou până la bogatul Muzeu Bizantin. Părăsind orașul, am continuat pelerinajul la mănăstirea Sf. Ioan Teologul - Suroti, unde ne-am închinat lui Sf. Paisie Aghioritul, am văzut apoi din vaporaș Athosul, pentru ca ulterior să mergem mai spre est și să ne întâlnim cu Sfântul Grigorie Teologul în mica așezare Nea Karvali, lânga Kavala. Am trecut pe la spledindele mănăstiri din munții cei abrupți ai Greciei de Nord, ne-am închinat locului în care Sf. Pavel a botezat primul om în Europa - pe Sf. Lidia, le-am descoperit pe sfintele Kirana și Achilina pentru ca să revenim spre Vestul Macedoniei în prima capitală a Macedoniei - Verghina și la micul Ierusalim - Veria. Pe lângă toate acestea, am reușit să îi cunoaștem mai bine pe cei din parohia noastră să devenim prieteni și să relaționăm unii cu alții întocmai ca într-o mare familie.

    Toate acestea s-au întâmplat sub oblăduirea Părintelui Ioan (Pr. Dr. Ioan Dură) și a Doamnei Preotese Christina, pe care i-am cunoscut mai bine și am ajuns să îi prețuim și să îi iubim mai mult. Doamna Christina a avut un rol extrem de activ, fiind cea care a organizat cap-coadă întregul pelerinaj, de la definitivat lista de participanți, la alegerea traseului, a cazărilor, a transportului, până la aranjarea detaliilor în vizitarea fiecărui obiectiv istoric sau religios. Grație calităților sale organizatorice și a dragostei puse în slujba noastră - a pelerinilor, totul a ieșit extraordinar, impecabil. În plus, doamna Christina a fost un translator și un ghid desvârșit pe tot traseul. Părintele Ioan, în rolul său de duhovnic, preot paroh și conducător al pelerinajului ne-a servit ca dascăl în discuțiile duhnovnicești și istorice create din bogația traseului urmat în pelerinaj. Ne-a vorbit despre Sfinți și importanța lor în Biserică, ne-a articulat firul roșu al Ortodoxiei care pornește din inimă și ne-a făcut să înțelegem modul în care Biserica se organizează de la începuturi până în zilele noastre. Desigur, dragostea sa împletită pentru țară și Biserica Ortodoxă de pretutindeni, nu putea să rămână fără ecouri nici în Grecia - Părintele Ioan punctând mereu legăturile directe ale românilor cu Sfinții întâlniți sau locurile vizitate, de la Sf. Mucenic Lup - cel care i-a stat alături Sf. Dimitrie și care era dac, la multitudinea de steaguri dacice de pe Arcul lui Galeriu din Salonic, până la a evidenția contribuția masiva a domnitorilor români la mănăstirile din Athos. Pe lânga asta, Părintele Ioan a petrecut timp în discuții cu noi, s-a rugat și ne-a însuflețit a păstra ordine și disciplină în aceste zile pline și frumoase.

    Noi doi ne simțim privilegiați că am participat la pelerinaj, să dea Dumnezeu să mai fie ocazii în viitor!
    23 mai 2018

  • 7 - 9. Marinela V. - Olanda
    Pentru a doua oară m-am alăturat pelerinilor parohiei din Schiedam pentru a călători de data aceasta pe urmele Sfântului Apostol Pavel în nordul Greciei. Având experiența primului pelerinaj, am plecat împăcată și convinsă că totul se va desfășura bine și bineînțeles așa a fost.

    Grecia este o țară minunată și cu cât o descopăr mai mult, cu atât mă simt mai atrasă de harul ei - pentru mulțimea Sfintilor care au călcat pe acest pământ - și de istoria sa impresionantă pe care o întâlnești mai la tot pasul.

    Am simțit că mă alătur istoriei când am descoperit însemnătatea și vechimea străzii unde se afla hotelul nostru din Tesalonic, anume Via Egnatia, o stradă pe care în timpurile de demult treceau legiunile romane și conducători romani despre care acum mai citim în cărțile de istorie. Apoi, Mormintele Regale de la Aigai au fost de o frumusețe copleșitoare, un loc deosebit pe care mi-as dori să-l mai vizitez cândva.

    Despre locurile sfinte ce să mai spun? Am fost binecuvântați să întâlnim oameni deosebiți în călătoria nostră care cu dragoste ne-au primit în lăcașurile sfinte, ne-au vorbit și am simțit cum s-au bucurat sincer de venirea noatră, bucurie ce a amplificat bucuria nostră. Sfântul Apostol Pavel ne-a călăuzit pe urmele sale. Sfântul Dimitrie, Sfântul Grigorie Palama, Sfânta Anisia, Sfintele Achilina și Chirana, Sfânta Teodora și Sfântul David din Tesalonic, Sfântul Mamas și mulți alți mari sfinți ne-au primit să ne închinăm sfintelor lor moaște. Apoi mare a fost bucuria și emoționantă ne-a fost întâlnirea cu sfântul nostru ocrotitor, Sfântul Grigorie Teologul. Acolo, într-o biserică pe lângă care din neștiință am fi trecut cu nebăgare de seamă, prin mila Domnului și cu purtarea de grijă a doamnei Preotese, ne-am închinat moaștelor Sfântului Grigorie Teologul. Am descoperit tot acolo istoria pierdută a Capadociei, a refugiaților capadocieni ce s-au așezat în acele locuri, povestită chiar de un urmaș al lor. Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Serres, Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Verghina, Mănăstirea Icosifinisa din Nikisiani și Mănăstirea Soumela din Verghina - unde ne-am închinat icoanei Maicii Domnului pictată de Sfântul Luca - sunt locuri care îmi vor rămâne mereu în suflet.

    Ne-am bucurat în tot acest timp de dragostea și grija Părintelui și a doamnei Preotese - mereu atenți și cu purtare de grijă pentru toți - și de compania altor oameni deosebiți, oameni de toate vârstele, alături de care am călătorit, ne-am rugat și ne-am bucurat împreună.

    A fost o binecuvântare și experiență de neuitat!
    26 mai 2018

  • 10. Ion Preda - Olanda
    Au fost multe locuri deosebite unde am ajuns. Pe mine m-a marcat în mod deosebit ceea ce am văzut și am simțit la:
    • Nea Karvali
      Biserica Sf. Grigorie Teologul. Ca patron al bisericii noastre din Schiedam a fost ceva deosebit să ne închinăm la Sf. Sale moaște.
      Muzeul Studiilor Capadociene. A fost uimitor să vedem, încă o dată, prin ce au trecut strămoșii noștri și câte sacrificii au făcut pentru păstrarea credinței.
    • Neoi Epivates
      Biserica Cuvioasa Parascheva. A fost emoționant să luăm parte la Sfânta Liturghie, să primesc Sfânta Împărtășanie într-un loc unde s-au strămutat urmașii Sfintei de la Iași, la ale cărei moaște m-a învrednicit Domnul să mă închin de atâtea ori. Slavă Domnului!
      A fost de asemenea foarte emoționat pentru mine să văd căldura cu care ne-au primit oamenii locului și preotul paroh.
    • Salonic
      Mănăstirea Latomou cu mozaicul din absidă, am rămas încântat de frumusețea și vechimea mozaicului.
      Biserica Sf. Dimitrie, moaștele Sf. Dimitrie. Muzeul Bizantin cu multitudinea de icoane, obiecte de cult rămase și conservate în acest muzeu.
      Arcul lui Galeriu ca o dovadă a legăturii pe care strămoșii noștri au avut-o cu meleagurile Greciei de acum aproape 2000 de ani.
    • Ossa
      Biserica Sf. Arhangheli: Moaștele Sf. Kirana și Akilina.
      M-a emoționat istoria descoperirii moaștelor de aici și căldura și entuziasmul cu care preotul paraoh ne-a vorbit.
    • Filippi
      Baptisteriul Sf. Lidia. Aici m-a impresionat frumusețea bisericii și a locului unde este așezată. A fost totodată emoționant să călcăm pe pământul unde prima femeie a devenit creștină.
    • Croaziera pe coasta vestică a Muntelui Athos
      Croaziera a fost o ocazie să înțelegem mai bine cum este organizată viața monahală pe Muntele Athos și să vedem, de la distanță, câteva din mănăstirile aflate pe coasta vestică. În afară de aceasta, plimbarea în sine, pe mare, a avut o frumusețe aparte.
    Slavă Domnului și pentru acest al doilea pelerinaj în Grecia! Ne-am bucurat de vremea caldă și însorită, mâncarea gustoasă și compania multor prieteni.
    Mulțumim Părintelui și Doamnei Preotese pentru munca depusă cu organizarea, pentru răbdarea și cuvintele de învățătură pe care ni le-au spus pe parcursul celor zece zile petrecute împreună.
    28 mai 2018

  • 11. Ramona Popa - Olanda
    Și acest pelerinaj a fost unul minunat și foarte reușit! Slavă Domnului pentru el și mulțumiri din inimă doamnei Christina și Părintelui, care pe lângă organizare, ne-au fost și ghid și traducători.

    Au fost multe locuri frumoase și speciale pe unde am fost și fiecare moment și-a avut mirarea și admirarea lui. Cele mai vii și mai impresionanate amintiri pentru mine sunt: participarea la Sfânta Liturghie în biserica Sf. Parascheva din Neoi Epivates și "vizita" pe care i-am facut-o Sf. nostru Grigorie Teologul în Akontisma.

    La Sf. Parascheva m-a impresionat până la lacrimi faptul ca am fost invitați de părintele paroh să cântăm în limba română "Tatăl nostru" și "Hristos a înviat" și în limba greaca! Am fost primiți cu multă căldură și de către parohienii bisericii mari și foarte frumoase! După Sf. Liturghie am fost invitați de către părintele paroh (venit și dumnealui din Siria) la o agapă.

    Așadar, noi români, veniți din Olanda ne-am întâlnit pe pământ grecesc cu Maica noastră Parascheva și cu un părinte sirian venit să slujească în Grecia... atunci am putut simți cu toții o fărâmă din trăirea într-un Hristos, totul era sub semnul bunăvoirii și al bucuriei! A fost foarte emoționant.

    Închinarea la moaștele Sf. Grigorie Teologul a fost de departe, cu adevărat minunea vădită a întregului pelerinaj confirmându-ne, dacă mai era nevoie, că Sfântul nostru are grijă de noi ca să îl putem vizita spre închinare. După cum ne-a povestit doamna Christina, Sfântul ne-a adus cu pași mărunți și multă grijă spre el, scoțându-i în cale omul potrivit pentru împlinirea visului de atâția ani al Părintelui nostru Ioan. Slavă Domnului pentru tot!

    Când am intrat în biserică eram numai noi și Sfântul. Eram toți adunați în jurul lui ca puii în jurul cloșcăi. I-am citit acatistul și ne-am închinat și i-am mulțumit că ne-a adus la el să trăim emoții nespus de adânci și de neuitat. Ne-a făcut să gândim posibilități pentru a-l revedea și a ne închina lui.
    28 mai 2018

  • 12 - 13. Fam. Ilieșe - Olanda
    De obicei pleci într-o călătorie cu bagajul plin, dacă nu cel fizic, atunci cel sufletesc. Încărcat doar de speranțe și vise. Întoarcerea însă e prilejul de a decanta ce ai văzut, ce ai simțit. E momentul să faci o sumă și apoi o selecție a ce a fost mai bun din toată călătoria.

    Prima imagine care îmi vine în minte, este de pe o străduță din Ouranoupolis, a unui preot (poate călugăr) rus însoțit de doi credincioși, întorcându-se cel mai probabil de pe Muntele Sfânt. Mergeau tăcuți schimbând doar replici scurte despre ce urmează să facă. Erau plini sufletește – împliniți. Nu știu dacă au venit pe jos de acasă, dar dacă au făcut așa, cu siguranță că a meritat. Au venit în călătoria vieții lor, și-au umplut sufetul și acum sunt pregătiți pentru restul vieții rămasă aici, pe pământ.

    Am sentimentul că am asistat și participat poate, la cel mai important pelerinaj al bisericii. Se spune că un popor care nu-și cunoaște istoria, nu are viitor. Noi am călătorit la originile ortodoxiei. Am văzut, am atins, am simțit și mai mult de atât am preluat vibrația locurilor sfinte cu care ne-am întors acum să continuăm restul vieții pe pământ.

    Istoria spirituală, combinată cu istoria locurilor, a celei dintâi civilizații umane și cu peisajele divine au avut o influență notabilă în deschiderea întregului grup spre comuniune sufletească. Fie ca acest sentiment de comuniune să dureze.

    Dincolo de toate acestea, am rămas însă cu încărcătura sufletească pozitivă pricinuită fără doar și poate de vibrația locurilor și a rugăciunilor.
    29 mai 2018

  • 14 - 15. Dana Rem - Olanda
    Un pelerinaj petrecut în căutare și regăsire de sine, pe tărâmul întâlnirii și confruntării cu cele mai semnificative momente din viața sfințiilor: acelea ale încercărilor la care trupurile lor au fost supuse torturii și suferinței întru încercarea tăriei credinței. Povestirile care ne-au adus în fața drumul martirajului nu puteau să nu stârnească în mintea oricărui pământean spaima suferinței și a chinurilor la care trupul s-a lăsat biciuit, strivit, anulat ca existență până la căderea în neînsuflețire.

    Renunțarea la trup, îndurarea torturii pavau temeinic drumul martirului către Hristos; cu fiecare biciuire, cu fiecare strop de sânge vărsat, sufletul se lipea de trupul și sângele lui Hristos! Din drumul martirajului, din pășirea pe urmele lor, a sfințiilor și din ascultarea a ceea ce viața lor a fost să fie - ca act participativ la Săvârșirea voii Domnului, am aflat ce înseamnă cu adevărat Iubirea întru Desăvârșire și Credință! Am învățat o nouă valoare de referință în măsurarea dragostei mele pentru Hristos; am aflat despre mine și încercările mele atât de pripite și firave în apropierea de Hristos și înțelegerea jertfei Lui întru mântuirea noastră.

    Am aflat despre mine și îndoielile mele, de imperfecțiunile și ezitarile mele, de dualitatea încredințării mele în mâinile Domnului și slujirea întru credință neștirbită și pășirea pe drumul Iubirii întru Hristos, având în față oameni care s-au ridicat la Ceruri prin sfințenia dobândită întru Credință și Iubire neștirbită de Dumnezeu.

    M-am întors acasă la cele vremelnice…. Cu nădejdea că ochii minții mele și inima mea vor căuta în urmă găsind frânturi de poveste din zilele pășirii noastre împreună pe urmele sfințiilor; nădăjduiesc că Domnul nu-mi va lăsa inima căzută în împietrire. Nădăjduiesc, cu smerenie că Domnul va ajuta necredinței mele iar ‘bobul de muștar’ sădit în inima mea va încolți cu fiecare pas timid făcut pe urmele celor care și-au transformat viața în altar al Credintei.

    Mulțumire mare Domnului ca ne-a învrednicit din nou să ne rugăm împreună, să pășim împreună pe urmele mărturisirii Credinței!

    Mulțumire Părintelui Ioan și neobositei sale soții, Doamna Christina care ne-au vegheat fiecare pas și sprijinit fiecare încercare de apropiere de Hristos. Iar organizarea îndeaproape a acestui Pelerinaj nu este decat una dintre multele dovezi ale mărturisirilor de Credință și Iubire întru Hristos!

    ‘Cu noi este Dumnezeu!’ este ecoul cântecului de Slavă, Nădejde, Iubire și Credință pe care il port în inima și în gand și pe care îl murmur pretutindeni. E cântecul inimii mele care își are izvorul într-un cor de suflete împreunate, e rugăciunea colectivă a Iubirii și Slavei aduse Domnului de către un cor de suflete de pelerini păstoriți de Părintele Ioan, slăvind împreună pe Domnul: acolo, aici, pretundeni pășind împreună, pe urmele mărturisirii Credinței. E cântecul colectiv al Iubirii de Dumnezeu care a răsunat atât de frumos, oriunde l-am cântat împreună și care parcă s-a înălțat la Cer, acolo… la Rotonda!
    7 iunie 2018

  • 16 - 17. Eleonora și Cristina Pavel - Olanda
    Pelerinajul din nordul Greciei a fost pentru noi un izvor de bucurie duhovnicească, învățătură, smerenie.
    Vechea Macedonie ne-a dezvăluit locuri și fapte ale Părinților noștri, cursul neîntrerupt al credinței noastre creștine.
    Bisericile ne-au primit în straie de sărbătoare, Sărbătoarea Învierii Domnului!

    Călătoriile misionare și locurile de propovăduire ale Sf. Ap. Pavel, pe urmele căruia am pornit în acest pelerinaj sunt bine marcate și mult ne-am bucurat să le urmăm cursul. În Tesalonic Mânăstirea Vlatades unde a propovăduit, lângă Filippi chiar acel loc unde prima femeie europeană a fost botezată întru Hristos, la Veria unde a vorbit poporului.

    Mulțumim Domnului că trăim timpuri în care noi, umili pelerini, ne-am putut închina în multe lăcașuri creștine scoase la lumină după sute de ani, la Moaște ale Sfinților noștri Părinți și alte odoare sfințite din aceste locuri. La Tesalonic, moastele Sf. Dumitru, izvorâtorul de mir.

    Fresce de o neînchipuită frumusețe în detaliu și expresivitate, unele vechi și "scuturate" de var altele mai recente, prea multe pentru a le numi pe toate. Mozaicuri, minunate iconostase, sculptate în lemn sau marmură, sau pictate, toate spre slava lui Dumnezeu.

    Ne-au impresionat, la Tesalonic, biserica Nicolaos Orphanos cu deosebitele fresce din Vechiul și Noul Testament, momentul sublim când la Rotonda a răsunat "Cu noi este Dumnezeu" și "Hristos a înviat" din mănunchiul de glasuri al grupului nostru de pelerini.

    Ca niște copii dornici să ne recunoaștem părinții într-o poză veche de grup, am căutat cu toții câți daci și steaguri cu cap de lup sunt reprezentați în basorelieful de pe Arcul lui Galeriu, mărturie neștearsă a prezenței și contribuției înaintașilor noștri pe aceste meleaguri.

    Duminică, la Sfânta Liturghie, în biserica Sf. Paraschiva din Neoi Epivates am trăit momente de neuitat, unde cu toții am cântat "Hristos a înviat" și "Hristos anesti" și unde ne-am bucurat de ospitalitatea Preotului Paroh și a parohienilor.

    În aceiași zi ne-am închinat la mormântul Sf. Paisie Aghioritul și Moaștele Sf. Arsenie Capadocianul, unde mulți oameni cu suferințe am văzut căutând ajutor spre îndreptare.

    Mânastirea Sf. Anastasia cu bogata și zbuciumata sa istorie pe care o simți călcându-i pragul.

    La Nea Karvali, cu toții rostind Acatistul Sf. Grigorie Teologul, îngenuncheați în fața Sf. Sale Moaște am dat slavă lui Dumnezeu că ne-a învrednicit să-l cinstim în acel loc.

    Mânăstirele Icosifinisa din Nikisiani, Sf. Ioan Botezătorul din Serres, Sf. Ioan Botezătorul din Verghina și Soumela din Kastania sunt așezări monahale care ne-au impresionat profund.

    Căutați numai istoria acestor locuri și veți înțelege de ce!

    Prin grija doamnei Preotese care a contactat multe biserici și mânăstiri, am primit cuvânt de învățătură și binecuvântare de la parintele paroh al biserica Sf. Ap. Pavel, Parintele Anastasie la biserica Sf. Akilina, Parintele Toma la biserica Sf. Arhangheli unde se afla Moaștele Sf. Kirana și Akilina, iar la mânăstiri de la monahi și monahii.

    Muzeul Bizantin din Tesalonic cu exponatele sale de excepție, Mormintele Regale de la Verghina precum și Muzeul Studiilor Capadociene (prezentat de urmași ai celor strămutați) au fost obiective pe care le-am apreciat foarte mult.

    Scurta croazieră în portul din Tesalonic și oportunitatea de a naviga de-a lungul coastei de vest a Muntelui Athos ne-au bucurat deasemenea, pe parcursul acestei incursiuni am primit multe informații despre așezările monahale de pe Munte și istoria lor.

    Ne-am bucurat de darurile lui Dumnezeu, natura în floare, miresmele grădinilor, coborând spre mânăstirea Latomou sau la Akontisma, câmpurile nesfârșite de maci, urcușul spre mânăstirea Sf. Anastasia, și munții Pieriei, spre mănăstirea Sf. Ioan Botezatorul.

    Ne-am bucurat de mulțimea paracliselor, de bisericuțele miniatură de la fiecare intersectare de drumuri, de ospitalitatea acestui popor, specialitățile culinare specifice zonei, la Mănăstiri am fost cinstiți cu delicatesele locului.

    Nu au lipsit nici sărbătorile pelerinilor, în cinstea Sf. Irina, o deosebită aniversare la Tesalonic și concertul de vioară susținut de Florinel la Veria.

    Pe tot parcursul pelerinajului Parintele ne-a împărtășit multe învățături spre folosul nostru duhovnicesc. Mulțumim Părinte!

    Doamnei Preotese, cu respect și recunoștință îi mulțumim pentru întreaga organizare a acestui pelerinaj, materialele, înregistrările, explicațiile, traducerile, grija pentru fiecare din noi și bunul mers al lucrurilor.

    Împreună v-ați dedicat cu multă râvnă, în toate cele, Domnul să vă răsplătească din plin toată strădania.

    Mulțumim întregului grup pentru bunătatea și grija cu care ne-au ajutat și susținut pe tot parcursul pelerinajului.
    12 iunie 2018

  • 18. Nicolae Crăciun - Olanda
    În viața cotidiană, stăm față în față cu Doctorul sufletelor și a trupurilor noastre Duminica, în timpul Sfintei Liturghii și de Sărbători. Se dovedește că în Pelerinaj, legea ideală (idealizată) a naturii, în care 'nimic nu se pierde, totul se transformă', suferă o modificare capitală, aceea că 'totul se câștigă', prin faptul că fiind împreună zi și noapte, în vecinătate unii altora și mai ales a duhovnicului, toți pelerinii ne aflăm permanent în acea stare liturgică, de comuniune, în care suntem beneficiarii acțiunilor tămăduitoare ale prietenilor lui Hristos, sfinții atât de dragi nouă.

    Acest ultim pelerinaj, prin Macedonia, Grecia, a fost o chintesență a celorlalte dinainte, mai ales a celui capadocian și cel elen, dar și o perindare prin locurile de transhumanță ale strămoșilor noștri, ale vlahilor aflați de-o parte și de alta a arcului carpatic. Am întâlnit astfel, pe tărâm macedonean, oameni și sfinți de care doar spațiul și timpul a încercat să ne despartă, dar cu care suntem dintotdeauna împreună.

    Țin să mulțumesc în mod deosebit doamnei preotese, organizatoarea acestui pelerinaj și Părintelui Protopop, ghidul nostru duhovnicesc, pentru grija arătată pe toată durata excursiei, iar fiecărui pelerin în parte pentru temele elaborate, în explicarea obiectivelor vizitate.

    Mă întorc și de aceasta dată cu nădejdea că Domnul ne va îngădui să continuăm seria pelerinajelor noastre, cum și unde va hotărî duhovnicul nostru, cât mai curând cu putință.
    16 iunie 2018

  • 19. Patricia Radu - Olanda
    Sentimentele și trăirile din acest pelerinaj nu se pot descrie în câteva cuvinte.
    Prima mare surpriză a fost că din prima zi m-am simțit acasă, printre oameni prietenoși, zâmbitori și dornici de a vorbi cu noi.
    Tesalonic este cetatea ocrotită de Marele Mucenic Dimitrie, al cărei patron este. Dar, de fapt, este orașul sfinților. Câți Sfinți s-au nevoit aici? Câți martiri au scăldat pământul acestui oraș cu sângele lor sfânt? Istoria încărcată a acestui oraș trebuie povestită în altă parte.
    Ce pot spune despre Ierusalimul Greciei, orașul Veria? Cu vechile biserici, unde simțeai Harul Sfântului Duh când intrai în biserică? Sau despre momentul în care, pe o ploaie torențială, mergând în oraș, am intrat într-o biserică, să ne adăpostim, dar să ne și închinăm, și deodată Anișoara zărește racla cu sfintele moaște ale Sfântului Antonie de Veria, ocrotitorul acestui oras? Numai și numai binecuvântări cerești.
    Mănăstiri vechi cu tradiție și picturi bizantine, foarte frumoase, peisaje frumoase. Despre Vlahii întâlniți pe drum sau marea surpriză, că întâmplător am găsit clădirea Asociației lor din Veria, unde ne-am bucurat împreună. Minunat popor încercat și pe cale de disparitie. Europeni care pier, așa i-aș numi.
    Apoi orasul Kavala, vechea cetate Filipi unde a poposit Sfântul Apostol Pavel și unde a fost Sfânta Lidia cea întocmai cu Apostolii, dar și prima creștină din Europa, botezată de mâna Sfântului Apostol Pavel. Asa cum în Antiohia a botezat pe Sfânta Mucenică Tecla cea întocmai cu apostolii și cea dintâi muceniță, și în Iraclia pe Sf Mc Sebastiana. Ce trăiri și emoții, să vezi pe viu și să calci pe urmele Sfinților Apostoli și a multor Sfinți locali sau misionari.
    La Nea Karvali a fost o surpriză de proporții, găsind pe urmașii Capadocienilor refugiați, unde ca și binecuvântare am găsit moaștele Sf Grigorie Teologul, patronul bisericii noastre, ca și ale Sfântului Mucenic Mamas, la ale căror Sfinte moaște ne-am rugat? Însă marea mea surpriză a fost în Mănăstirea Nea Soumela, unde am sărutat icoana de minuni făcătoare a Maicii Domnului adusa din vechea mănăstire Soumela din Trapezunt. Apoi Sfântul Mare Mucenic Evgenie, împreună cu tovarășii lui de mucenicie, Axentie, Mardarie și Orest, care parcă mi-au ieșit în întâmpinare cu sfintele lor moaște. Dar despre Sfânta Mucenică Akilina din Zagliveri și Sfânta Mucenică Chirana din Ossa, cele de curând descoperite?
    Atâtea daruri duhovnicești și daruri cerești ne-au fost făcute posibile de către Părintele Ioan și doamna Christina prezbitera, pentru care mă rog și din suflet le mulțumesc. Iar despre familia noastră duhovnicească, numai cuvinte frumoase, și îi felicit pe toți pentru că suntem cu adevărat o familie frumoasa, întemeiată pe temelia credinței.
    Vă mulțumesc Părinte și doamnă preoteasă pentru acest minunat pelerinaj și felicit pe toți pelerinii, pentru tot.
    Slăvit să fie Domnul Hristos, în veci de veci. Amin.
    26 iunie 2018

  • 20 - 21. Ioan Paraschiv si Alina Nicolaie - Olanda
    Slavă Celui de Sus că ne-a învrednicit să fim părtași la acest minunat pelerinaj din Nordul Greciei. Mulțumim din inima atât duhovnicului nostru preacucernicul Părinte Ioan, dnei Preotese Christina cât și pelerinilor Parohiei Bisericii Sf. Grigorie Teologul din Schiedam, Olanda.

    Am petrecut împreună momente binecuvântate, îmbălsămate în mirul atâtor mari Sfinți, majoritatea mucenici și mucenițe, din Tesalonic și din împrejurimile acestui loc.

    Acești mari Sfinți ai Bisericii lui Hristos au înțeles că omul trebuie mai întâi de toate să-L preamărească pe Domnul și apoi să-L iubească din toată inima lor, punând un preț foarte mic pe viață lor pământească. Acești mari Sfinți ai ortodoxiei au fost gata oricând să facă o mică jertfă (comparând cu marea jertfă a Domnului nostru Iisus Hristos), devenind mucenici și mucenițe, îmbălsămați fiind, în cele din urmă, de Harul Domnului nostru Iisus Hristos.

    Sfinți precum Marele Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, protectorul Tesalonic-ului, prin jertfa lui oferită Domnului a reușit să-și lase, în timp, amprenta credinței lui în Domnul nostru Iisus Hristos și în jertfa Domnului pentru întreaga omenire, așa cum numai Harul Domnului o poate face. Această biserica închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, din inima Tesalonic-ului este una dintre mărturiile vii ale vieții creștine întemeiate de către Sfântul Apostol Pavel.

    Sfântul Apostol Pavel, ales de Domnul pentru credința sa atât de puternică în Dumnezeu, a bătătorit aceste drumuri ale Tesalonic-ului, la îndemnul Domnului. Sfântul Apostol Pavel s-a convins că Domnul nostru Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu și nu a mai contenit o clipă să propovăduiască Cuvântul Domnului pe aceste meleaguri. El a avut încredere în îndemnul Domnului când i-a spus că acest neam, deși nu iudeu, este un neam ales de Domnul. Efortul Sfântului Apostol Pavel făcut pe aceste meleaguri a prins rădăcini atât de adânci și puternice încât nimeni nu mai poate azi să întoarcă îndărăt neamul acesta grec de la mântuire. Zilnic, zeci de milioane de rugăciuni să îndreaptă către Domnul în fiecare clipă de pe aceste meleaguri binecuvântate cu Harul Domnului.

    În primele patru zile, cât am reușit să iau parte la acest pelerinaj, pe mine (Ioan) m-a impresionat foarte mult cum au răsunat glasurile noastre în Biserica Rotonda Sfântul Gheorghe, din Tesalonic. A fost un moment frumos să ne putem auzi vocile reflectate de aceste ziduri care au dăinuit în acest loc din anul 300-306. Această minunăție arhitecturală mi-a reamintit de Biserica din Trier, Germania (Aula Palatină), reședința de tron al Sfântului Constantin cel Mare, Împărat al Imperiului Bizantin, biserică construită cam în aceeași perioadă, și anume anul 310.

    Momente deosebite am trăit când am avut binecuvântarea Părintelui de la Biserica Sf. Cuvioasă Parascheva de la Iași, din orașul Nea Epivates. Faptul că noi toți am avut această minunată ocazie să cântăm "Hristos a Înviat !" atât în românește, cât și în grecește, a fost foarte înălțător și mișcător.

    Cred că această vizită m-a transpus pentru câteva clipe în fața raclei cu moaștele Sfintei noastre Cuvioase Paracheva de la Iași, la care am avut bucuria să mă închin de nenumărate ori, în timpul studiilor mele din Iași (1995-2000). A fost un moment de o deosebită bucurie, care nu se poate descrie în cuvinte.

    Rugăm pe Domnul să ne țină pe toți sănătoși, să putem da slavă Celui Preaînalt și să avem ocazii viitoare în care să putem vizita și alte locuri minunate de pe alte meleaguri sfințite de acești Sfinți ai Domnului care cu siguranță se roagă Domnului pentru iertarea păcatelor noastre a tuturor, alături de izvorul milei creștinilor care este Preacurata Maica Domnului.

    (Alina Nicolaie) Ce şansă extraordinară am avut să vedem în 10 zile locuri, obiective şi ne expunem la experienƫe pe care istoria le-a acumulat în sute de ani! Câte lucruri ziditoare şi biografii edificatoare ale Sfinƫilor am aflat! A fost o experienƫă negrăit de frumoasă, trăită printre locurile sfinte ale ortodoxiei.

    Doresc să multumesc neobosiƫilor Presvitera Christina şi Părintele Ioan prin grija, jertfa, întelepciunea şi dragostea cărora am avut parte de acest al cincelea binecuvântat pelerinaj.
    27 iunie 2018

  • 22 - 23. Andra Petrescu - Bérenger-Ilie Lefebvre - Olanda
    Deși au trecut aproape două luni de la întoarcerea din pelerinajul organizat anul acesta în nordul Greciei, Macedonia lui Alexandru cel Mare cea bogată și de un verde smarald, în perioada luminată dintre Sfintele Paști și Înălțarea Domnului, trăim încă încărcați de amintirea și atmosfera profund duhovnicească a minunatelor locuri prin care am trecut. Călăuziți de Părintele Ioan și doamna preoteasă Christina, ca în fiecare pelerinaj, cu marea lor dăruire și minuțioasa organizare a fiecărui detaliu, am reușit să pășim cu adevărat pe urmele Sfântului Apostol Pavel, încreștinătorul Europei. Primele zile în Tesalonic, cetatea lui Alexandru, atât de bogată în frumuseți lumești și duhovnicești, le-am petrecut cu binecuvântarea marilor sfinți ai orașului ce au urmat în vremea lor exemplul apostolic, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Sfântul Grigorie Palamas, Sfântul Nikolaos Orfanos și Sfânta Teodora. Am fost înmarmuriți de nenumăratele biserici din negura timpului, bijuterii ale artei bizantine ornate cu mozaice și fresce de o mare finețe estetică, împrejmuite de falnice urme ale trecerii romanilor prin cetate, care ne-au lăsat aici și o memorie vie a strămoșilor noștri daci, bravi în luptă și fluturându-și steagurile de data aceasta de partea romanilor, întipăriți în veacuri pe arcul de triumf al împăratului Galeriu. Acest oraș minunat ne-a oferit cu căldură și generozitate și atmosfera piețelor și străzilor sale pline de viață, a apusurilor pe malul mării și gustul savuroaselor mâncăruri specifice unui oraș profund cosmopolit.

    Atât de îmbogățiți deja după doar trei zile petrecute la Tesalonic, am continuat pelerinajul spre frumoasa peninsulă Halkidiki, care găzduiește, izolată de zgomotul lumii, "grădina Maicii Domnului", muntele Athos, ale cărui mănăstiri fortificate de secole pe stânci ce par să se prăvălească în mare, le-am putut admira, închipuind din povestiri și cărți sfințenia călugărilor ce au viețuit și viețuiesc într-însele.

    Cea mai neașteptată bucurie și cel mai frumos cadou pe care l-am primit cred cu toții a fost momentul când am ajuns la Nea Karvali, un sat vechi, refăcut în totalitate și transformat în hotel viu de către un urmaș al capadocienilor ortodocși, reveniți din Turcia înapoi în Grecia la schimbul de populație din 1923, și care au adus cu ei cu mari eforturi bucăți din viața lor de veacuri în podișul cu grote al Anatoliei. Satul în ale căror case am locuit este un adevărat muzeu în aer liber, completat la câțiva kilometri de un adevărat muzeu, premiat la nivel european, pe care acești urmași ai capadocienilor l-au creat și ticsit de comori și odoare prin care ei își onorează străbunii ținandu-le vie cultura și identitatea. Însă comoara lor cea mai bine ascunsă, aflarea căreia pot spune ca e o minune ce ni s-a întâmplat, sunt sfintele moaște ale patronului Capadociei și în același timp patronul parohiei noastre, Sfântul Grigorie Teologul. Adus cu mari greutăți și probabil pe ascuns din Capadocia, Sfântul ne-a așteptat luminos în racla sa din biserica din noua Karvala, și ne-a dăruit unul din cele mai înălțătoare momente din pelerinajul noastru, imnul acatist citit împreună în genunchi lângă sfânt de către Parintele Ioan și parohienii săi și ai bisericii ocrotite de 37 de ani prin rugăciunile Sfântului Grigorie.

    Aș putea scrie pagini și pagini despre pelerinajul nostru, însă voi încerca să rezum cât de bine pot restul locurilor vizitate. Biserica și Baptiseriul Sfintei Lidia, la Filippi lângă râul în care Sfântul Apostol Pavel a botezat prima creștină din Europa, o femeie, ne-au transportat înapoi în timp, la începuturile creștinismului, în care puterea credinței-exemplu a celor puțini a făcut mari minuni. Printre maiestoasele ruine antice ale orasului Filippi, am găsit și închisoarea unde se crede că a fost închis Apostolul Pavel pentru mărturisirea și propovăduirea Credinței locuitorilor acestui oraș. Ne-au impresionat enorm și comorile găsite în mormintele regilor macedoni de la Verghina, care datorită îngropării alături de bravii lor posesori sunt din rarele obiecte de acest fel care ne-au mai rămas ca mărturie a măiestriei artei elenistice. În drumul de la fermecătorul oraș Kavala înspre Veria, unde diverse popoare au trăit în armonie împreună lăsându-și fiecare amprenta specifică asupra orașului, am descoperit minunate mănăstiri, bijuterii arhitectonice și oaze de trăire monastică, prin care au poposit zeci de mari Sfinți ai Macedoniei și ai întregii Ortodoxii de-a lungul veacurilor, ca mănăstirea Sfântului Ioan de la Serres, Mănăstires Icosifinisa și Mănăstirea Skiti Sfântul Ioan Botezătorul. Întâlnirea cu două Sfinte, posibil de origine vlahă, Sfânta Akilina și Sfânta Kirana, și povestirile părintelui de la biserica unde moaștele Sfintei Akilina au fost găsite în mod miraculos după mulți ani de căutări, chiar lângă moaștele Sfintei Kirana, ne-au impresionat enorm și am descoperit că martiriul nu a existat numai la începuturile creștinismului și că probabil mai există mulți alți neo-martiri care ne rămân (încă) necunoscuți dar care prin voia Domnului ni se vor descoperi poate într-o zi.

    Mulțumim din inima bunului Dumnezeu, Părintelui Ioan și doamnei Christina pentru acest binecuvantat pelerinaj și nădăjduim în Domnul că vom mai avea parte de multe altele alături de dânșii!
    28 iunie 2018

  • 24. Olimpia Gheorghe - Olanda
    A fost un pelerinaj frumos care va rămâne în mintea și inima mea pentru totdeauna. Toate locurile vizitate au avut semnificația lor, fiecare în parte, dar pentru mine cea mai mare emoție am avut-o acolo unde Părintele m-a chemat și mi-a spus: doamnă Olimpia, uitați-o pe sfânta dumneavoastră; și era sf. Olimpia al cărui nume îl port. Și atunci nu știu cum am reacționat, dar am avut emoții foarte mari. Acum însă știu că sf. Olimpia mă ajută în fiecare zi și am un sentiment ce nu-l pot descrie dar este prezent în inima mea.

    Mulțumesc tuturor sfinților din acele locuri că m-au ajutat să trec cu bine toate zilele din pelerinaj.

    Vă mulțumesc Părinte și doamnă preoteasă pentru tot, și mulțumesc și întregului grup, pentru dragostea care mi-ați arătat-o în tot acest pelerinaj.

    Doamne ajută și binecuvântarea Domnului să fie cu noi cu toți.
    3 iulie 2018

  • 25 - 26. Georgiana și Florinel Languri - Olanda
    Se cuvine să mulțumim mult Domnului și Sfinților Săi pentru acest pelerinaj! De asemenea mulțumim părintelui și doamnei preotese pentru organizarea minuțioasa și îndrumarea neobosită, tuturor participanților pentru împărtășirea timpului, a imaginilor și filmulețelor făcute, îmbogățirea duhovnicească, pentru bunătățile oferite, pentru ciucureii nemaipomeniți făcuți de doamna Olimpia, martori tăcuți ai turului nostru!

    Au fost 9 zile pline de Pelerinaj în care am vizitat obiective duhovnicești, culturale și/sau istorice în N Greciei, anume în Tessalonic, Nea Epivata, Suroti, Vasilika, Zagliveri, Ouranopolis, Stagira, Akontisma, Nea Karvali, Filippi, Kavala, Nikisiani, Serres, Ossa, Pieria, Kastania, Vergina, Veria și înapoi la Tesalonic.

    Au fost zile de călătorie cu avionul, cu autocarul, cu barca și pe jos 56 km, cum a calculat doamna preoteasă. La 3-4 km/zi putem socoti cam 1h30 -2h pe zi, sănătate curată! Cald și frumos și am putut beneficia, fie de briza marină fie de cea montană. Când n-a fost sa fie, niște nori, câteodată cu amenințătoare înfățișare, ne-au răcorit cu puține picături de ploaie.

    Am vizitat 18-20 biserici, o bazilică, 2 capele, un baptisteriu, 2 mitropolii, 10 mănăstiri și alte 6 le-am văzut de-a lungul coastei vestice a Athosului, cripta Sf. Dimitrie și catacombele Sf. Ioan Botezătorul, cca 7 muzee (bizantine, arheologice, istorice, etnografice), 3 monumente, 2 situri arheologice văzute in situ, iar unul văzut doar din afara, un parc tematic, parcul Lui Aristotel. Nu e puțin lucru pentru 9 zile, luând în considerare și distantele parcurse, chiar dacă cu autocarul.

    Poate și de-aceea, de-abia acum, la două luni de la întoarcere, după sedimentarea și prelucrarea impresiilor adunate în călătorie, am reușit să pun pe hârtie o imagine mai coerentă și concisă a acestora. Mai jos această încercare.

    M-a impresionat atmosfera caldă, la propriu și la figurat, făcându-mă să mă gândesc la România și la vremea bunicilor mei. Un exemplu este ținuta doamnelor și a domnilor, predominant a celor în vârstă, atât pe stradă cât și la biserică. În același sens m-am bucurat să redescopăr, la unele hoteluri și cafenele, divane și fotolii unele acoperite cu perne, ce aminteau prin stilul lor de mobilierul folosit și la noi în țară, din timpurile domnitorilor și parțial încă și în copilăria mea.

    A fost o bucurie ochilor arhitectura zidurilor vechi (sec. 4-5) ale orașului Tesalonic și a zidurilor cetății Eptaghirion (7 turnuri; sec. 4-15). Brâuri de piatră și de cărămidă, îmbinate cu un anumit meșteșug, trădând ici și colo schimbări aduse construcției inițiale, cu scop de restaurare sau de schimbare a funcționalității. Să nu uităm în acest sens dominația turcă de cca 400 de ani! Această asociere între cărămidă și piatră este întâlnită și în construcția bisericilor. Am putut admira trecerea de la bisericile de tip bazilică la cele bizantine, când acoperișul plat este substituit de cupolă, divizată mai târziu sub formă de turle, iar construcția de tip navă simplă cu unghiuri ascuțite este treptat înlocuită de construcții de tip poligonal-octogonal, cruciform, rotund, etc., cu linii predominant curbe. Am putut observa în bisericile de tip bizantin îmbinarea armonioasă a elementelor clasice elenistice cu cele orientale. În periplul nostru am descoperit biserici de tip bazilică, cu acoperiș în totalitate plat, mai vechi si mai noi, anume cele de sec. 5 (Acheiropoiitos și biserica mănăstiri Latomou în Tesalonic), de sec. 11 (Mitropolia veche din Veria), de sec. 13 (biserica Învierii din Veria), de sec. 14 (Nicolaos Orfanos în Tesalonic, Sf. Chiric și Iulita și Sf. Vlasie din Veria), sec. 16 (măn. Sf. Ioan Botezătorul din Pieria, biserica veche a Sf. fără de Arginți din Veria), sec. 18 - început sec. 19 (Sf. Arhangheli /biserica veche din Ossa). Excepții, cu acoperișul nu în totalitate plat, sunt bazilica Sf. Dimitrie (sec. 7) în Tesalonic, pe același model capela Sf. Mamas din Akontisma și bis. Sf. Kirana din Ossa (sec . 19). Acoperișul de tip cupolă l-am întâlnit la Rotonda (sec. 4) și Sf. Sofia (sec. 18) din Tesalonic, turle putând observa la toate celelalte biserici și mănăstiri vizitate. Cel puțin două dintre bisericile vizitate, Rotonda și Mitropolia veche din Veria, sunt însoțite de minarete, amintire din perioada otomana.

    Nu mai puțin frumoase și impresionante prin naturalețea lor, au fost grădinile bisericilor, care și în oraș te detașau de gălăgia cotidiană, păstrându-l ca un adevărat loc de rugăciune. O combinație mediteraneano-continentală cu chiparoși, moșmoni, măslini și tufișuri de trandafiri parfumați, viță de vie și nenumărate flori în multe culori la mănăstiri, precum la Icosofinissa, Sf. Ioan Botezătorul din Serres și cea din Pieria, biserica Nicolaos Orfanos.

    Deosebite frescele vechi din biserici, mărturie a timpurilor de demult, a școlii macedonene (sec 13-14) dar și altele mult mai vechi, întunecate de fumul lumânărilor sau al incendiilor puse de furii prădători de odoare, în alte cazuri și vitregite prin ciobire de otomani, ca să prindă mai bine tencuiala pentru viitoarele moschei. Într-o situație similară s-au aflat și mozaicurile, fiind distruse sau cel puțin acoperite cu vopsea și tencuială. La Rotonda am putut observa progresul procesului de curățire a mozaicului din cupolă. La Latomou, la Sf. Dumitru, la Sf. Sofia, la Acheiropoiitos, la Sumela (sec. 20) tot așa o parte din mozaicuri au fost păstrate, cât a îngăduit Domnul. La capela Sf. Eftimie din bazilica Sf. Dimitrie am întâlnit fresce pictate de Manuil Panselinos (sf. sec. 13- început sec. 14), exponent al școlii macedonene de pictură, posibil ca și cele de la Nicolaos Orfanos să-i aparțină acestuia sau atelierului său. La Nicolaos Orfanos există și încercări de a atribui frescele unui alt pictor al școlii macedonene, George Kallierges, cel ce se autointitula "cel mai bun pictor din Thesalia", fie atelierului său. Kallierges a pictat însă cu siguranță bis. Învierii din Veria, pictură datată în 1315. Din sec. 16 se remarcă Teofan Strelizas Cretanul și școala sa de pictură, după acest secol, probabil și datorită situației politice de destrămare a Imperiului Roman de Răsărit, constatându-se, din păcate, o diminuare a calității picturale.

    Fascinante analoghioanele negre aproape, să fii fost dintr-o esență mai tare de lemn sau poate doar băițuite, cu intarsii din fildeș! Le-am regăsit în bisericile mănăstirilor mai vechi, Icosofinissa din Nikisiani, mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul din Pieria dar și a celor mai noi, precum biserica Sf. Arhangheli din Ossa și mănăstirea Sumela din Kastania. În unele locuri, precum Icosofinissa, modelul închipuit de intarsii părea potrivit anume mozaicului din marmura pardoselii bisericii.

    Icoanele pe lemn, bizantine și postbizantine (cele de după căderea Constantinopolului), cea mai veche fiind Panagia Sumela din Trapezunt, după tradiție pictata de Sf. Ap. Luca și cunoscută sub acest nume de la sf. sec. 4, desigur și icoane de sec. 17-18 și mai recente ne-au întâmpinat în biserici/mănăstiri și muzee (2 bizantine și cel capadocian). Muzeul din Tesalonic este frumos dar, în opinia mea, nu-l egalează nici pe departe pe cel din Veria. Aici am făcut o adevărată baie de icoane de sec. 14-16, de mare finețe. Am avut și mai mult răgaz de a umbla și admira, lăsând la o parte faptul că, atunci când am ajuns la muzeu eram numai trei Finica, Florinel și cu mine. Mare părere de rău ca magazinul muzeului era închis! Cu mare drag aș fi cumpărat o carte despre colecția muzeului. Merită menționat ca în muzeu pot fi admirate și câteva fresce deosebite, cărți de cult, mai multe ripide în formă de cruce, ceramică, fragmente de pardoseală din mozaic, ceva podoabe, un sarcofag de piatră. Nu lipseau și multele explicații, sub formă de text și imagini, foarte interesante și de ajutor celor care cunosc mai puțin istoria și viața Bizanțului cât și cea a creștinismului și a ortodoxiei. Aș fi stat cu mare drag o săptămâna la muzeu aici, să-i fi auzit pe istoricii lor de artă, pe conservatori și restauratori vorbind despre icoanele expuse și nu doar. Cum au ajuns aici, de unde au venit, ce s-a întâmplat cu ferecătura (îmbrăcămintea metalică a) unora din ele? Sistemul de iluminare era și acesta bine ales, păstrând atmosfera de taină din biserică.

    Pe parcursul pelerinajului ne-am închinat la multe icoane, pe unde am trecut și nu pot să nu spun, noroc cu fotografiile, ca să putem admira cele văzute un picuț mai bine, căci la fața locului eram pe grabă, în spate așteptând alții, iar timpul de vizitare era totuși limitat. Noi am încercat să le facem pe toate: vizitarea bisericii, închinarea la icoane și moaște, înmânarea unui pomelnic (de mare ajutor că le-am avut scrise de-acasă, păcat că nu erau în greacă, la asta nu mă gândisem), să aprindem lumânări, plus nelipsita vizită la pangar. Aici din fuga calului am reușit să iau câteva cărți și tare mă bucur. Cred că Dumnezeu îmi atrăgea atenția, câteodată prin Florinel, unde să mă uit și eventual ce să iau.

    Marii noștri însoțitori, sfinții, ne-au călăuzit și ne-au purtat de grijă pe unde am mers. Din start am știut de întâlnirea cu Sf. Mare Mc. Dimitrie, cu Sf. Grigorie Palama, cu Sf. Paisie, cu Sf. Grigorie Teologul, cu Sf. Ap. Pavel urmând pașii săi la Tesalonic, Filippi și Veria, și nu doar! Așa și prima noastră, a lui Florinel și a mea, întâlnire cu Sf. Parascheva, la biserica cu același nume din Nea Epivata, și participarea la Sfânta Liturghie. De data asta am participat la slujbă cu simțurile, neînțelegând curgerea ei în limba greacă. Am cântat însă cu mare bucurie troparul pascal Hristos anesti și ne-am închinat puținelor moaște ale sfintei, cea mult folositoare, prezente aici. După împărtășanie, îmbogățiți fiind și cu o nouă icoană a Sf. Parascheva, cei ai casei ne-au primit cu brațele deschise la o agapă frățească, de unde am plecat goniți doar de timp!

    Aceste întâlniri duhovnicești au fost foarte speciale, mai multe decât ne așteptam și cred că, în ciuda sfielii sau emoției noastre la citirea troparului sau a acatistului ori a grabei de a ne închina la moaștele ori mormintele sfinților pentru a face loc și altora, cu siguranță că ei s-au bucurat foarte de întâlnirea noastră, urmând să vegheze asupra noastră și pe mai departe.

    O altă întâlnire atât duhovniceasca cât și istorică, as zice, a fost cea cu părintele vlah Thomas din Ossa. Părintele Thomas este de-al nostru, s-a simțit în vorba sa plină de cuvinte românești, aduse odată de păstorii valahi la sud de Dunăre. A fost o mini conferință sărbătorească, când vorbea părintele Thomas, când vorbea sau traducea părintele Ioan ori doamna preoteasă, noi stăteam cu sufletul la gură, să vedem ce mai urmează. Timpul a fost mult prea scurt dar în duh, am fost și aici, acasă!

    Pe vlahi i-am întâlnit și mai târziu când am nimerit nu mai puțin decât la Asociația Folclorică a Aromânilor din Veria! Și aici am admirat costumele populare expuse, expoziția de fotografii cu, între altele, păstori vlahi/macedoneni din Grecia în costumele lor. Asta în timp ce ascultam povestiri despre asociația lor, traduse de părinte și de doamna preoteasă. Vorba ce ne-a vorbit-o domnul de la asociație am înțeles-o, din păcate, prea puțin dar când a început să ne cânte o zicea pe limba noastră!

    Că veni vorba de costume populare și de păstrarea tradițiilor, ce mișcător a fost pentru mine să văd puterea de conservare și dragostea unui neam pentru tradițiile și credința sa, mă gândesc aici la ce au adunat și ridicat urmașii capadocienilor la Akontisma și mai ales în muzeul lor din Nea Karvali! Intrând aici ne-am cufundat și noi în istoria oamenilor acestora alungați din locurile lor prin strămutările de populație de la începutul sec. 20. Un adevărat muzeu etnografic care ne invită mai întâi în "biserica" din prima sală, având un iconostas ce vine tot din Capadocia. În mijloc tronul pentru arhiereu, de jur împrejur, scaunele pentru credincioși de-a stânga și de-a dreapta acestuia, moșii și strămoșii în spate prin costumele populare expuse, războaiele de țesut și alte obiectele care îl însoțesc pe om în viața sa, lăzile de zestre pentru întemeierea de familii noi, obiecte folosite în bucătărie și în grădină, instrumente muzicale și iar obiecte de cult folosite în biserică, vestminte, icoane și cărți, un toiag arhieresc, dvera. Toate sunt acolo. Chiar și masa din altar, mormântul lui Hristos cu, Cuvântul Domnului pe ea, potirul și discul, Crucea Domnului. În următoarele săli se continuă colecția de icoane și obiecte de cult, vase și ulcioare folosite în gospodărie, covoare și carpete pe lavițe, ștergare pentru prescuri, frumoase salbe de galbeni, multe familiare nouă, căci, cu variațiuni, le sau le-am folosit și noi sau ai noștri. Și nu doar acestea le-au adus și le-au păstrat ci, și pe sfinții lor! Alăturea în biserică nu ne aștepta nimeni altul, decât Sf. Grigorie Teologul! Unde ne-am cazat ne veghea Sf. Mamas, iar mai înainte trecusem pe la sfinții Paisie Aghioritul și Arsenie Capadocianul, alți doi părinți capadocieni.

    Că am vorbit de păstorii vlahi, îmi vin în minte ajutoarele păstorilor, câinii! Judecând după exemplarele întâlnite, aș spune că păstoritul este în floare atât în orașele vizitate cât și în zonele mai retrase. Mă refer aici la niște exemplare deosebite de câini, pe care, cu ușurință, mi-i pot imagina victorioși în lupta cu urși sau alte jivine, ce ar cuteza să le atace turma. Întâmplarea face însă că noi i-am întâlnit fără turme și fără păstori, frumoși și prietenoși dar destul de mari ca să ne facă, pe unii din noi, să ne rugăm să nu fim confundați, în mintea lor cu niscaiva răufăcători!

    Ar mai merita menționat aici încă un episod plin de haz, anume prezența unui geko, în camera noastră de la Akontisma! Ne cânta toata noaptea. Defapt cum se lăsa întunericul ieșea la vânătoare de insecte pe care le atrăgea cu un zgomot distinctiv, ceva între zgomotul făcut de un greiere răgușit și un soi de ciripit. Una peste alta l-am prins de vreo două ori dar ne-a scăpat. Era micuț, gălbui-portocaliu, foarte agil și un cățărător excelent, nu degeaba li se spune șopârle lipicioase! Până la urmă am decis să conviețuim în pace cu el și prietenii săi, o decizie foarte înțeleaptă, toată lumea, din camera noastră, a fost mulțumită!

    Revin însă la lucruri mai serioase. Frumoase vestigii arheologice ne-au atras atenția încă din Tesalonic. Un prim exemplu este arcul împăratului roman Galeriu, împărat de origine dacă (cca. 250 – 311 d.H.), conectat la origine printr-un drum de Rotonda (construită ca mausoleu al împăratului). Arcul lui Galeriu îi prezintă pe daci ca aliați ai romanilor în lupta împotriva perșilor. Alte vestigii numără agora romană (piața publică) din Tesalonic, site-ul arheologic din Filippi unde, sub amenințarea unei ploi iminente am gonit ca vântul reușind să vedem măcar o parte, inclusiv locul unde a fost închis Sf. Ap. Pavel, tumulii de la Vergina cu mormintele regale și bogățiile lor. În acest ultim loc am admirat decorații, fresce, piese de armură și arme, mândre coroane din foiță de aur, alte piese din aur, vase din ceramică, ce sugerează toate importanța și ocupațiile celor îngropați la Vergina, luptători și conducători. Aici "ne-am întâlnit" cu Filip al II-lea al Macedoniei, rege și tată ce a dat educația fiului său, Alexandru Macedon, în mâinile unui înțelept și învățat ca Aristotel. Alte vestigii am putut admira și în cele două muzee arheologice vizitate, în Tesalonic și în Veria.

    În Turnul Alb din Tesalonic (sec . 12), de la parter și până la ultimul etaj am putut "urca" către prezent prin istoria Tesalonicului, foarte documentată și bine prezentată prin obiecte, panouri și instalații explicative, singura lipsă, găsesc eu, fiind absența informațiilor într-o alta limbă decât cea greacă.

    Pe Aristotel, marele filosof și om de știință grec (384-322 î.H.), l-am "întâlnit" mai întâi citind și pregătind un scurt material despre viața și opera sa. L-am "găsit" în Tesalonic, pe un soclu în deschiderea vastă a pieții purtând numele său, ca altădată la școala sa peripatetică (unde elevii și maestrul discutau subiectele alese plimbându-se), ne-am reîntâlnit apoi la el "acasă", în parcul tematic de la Stagira, unde, de pe un alt soclu, așteaptă si acum cu răbdare noi discipoli.

    Revenind la apostolul Pavel, tot pe urmele acestuia, am ajuns și în cartierul evreiesc din Veria, Barbouta, cartier datând din 50 d.H. Vizita făcută de apostol este estimată undeva între anii 50-57 d.H. Am putut admira mozaicurile din piatră de râu, ce pavează încă unele locuri, și casele vechi, acum restaurate, care coboară până pe marginea râului Tripotamos (= "trei râuri") și urcă iar până ajungem la Asociația vlahilor și monumentul ap. Pavel, ridicat în locul unde acesta a propovăduit în Veria.

    Tot în acest cartier dar și la mănăstirea Anastasia m-au frapat anume balcoane, defapt un fel de galerii acoperite, numite se pare hagiatia, vopsite în culorile steagului românesc, roșu, galben și albastru!

    Am gustat și noi din atmosfera de seară balcanică cu bucate alese și variate. Între altele am participat la două zile de naștere. Anume, în Tesalonic am sărbătorit-o pe Ioana Mațenco și, în Veria, pe cel mai mic dintre copii părintelui și doamnei preotese. Ne-am bucurat să vă fim alături și vă mulțumim de invitație!

    Din 35 de pelerini, 6 au fost copii, 5 din ei cu vârste foarte apropiate, astfel încât în momentele de răgaz s-au putut juca împreună, fie cu broasca țestoasă sau cu păunii, cu mingea, șah, gusta moșmoane culese de ei însăși, investiga instrumentele demonstrative din parcul lui Aristotel, chiar și verifica cât au reținut din cele văzute. Aceasta au făcut-o cu succes si pelerinii adulți participând la un quiz menit să recapituleze cam ce am văzut în acest pelerinaj.

    Aș putea spune că am retrăit pe scurt pelerinajul făcut și că jurnalul meu se încheie aici. Cu voia Domnului, mi-ar plăcea să ajung a vedea și muzeul mănăstirii Vlatadon pe care l-am găsit închis la ora vizitei noastre, să pășesc prin ruinele Stagirei, unde nu am mai ajuns, să revăd bazilica Sf. Dimitrie, cea cu multe cărți la pangar și cântări minunate, să reajung la Akontisma pentru a cerceta istoria și împrejurimile locului mai pe îndelete, la mănăstirile din munți, tare frumoase, pline de flori și de lumină, să ne mai închinăm Sf. Grigorie Palama și Sf. Grigorie Teologul, să îl reîntâlnim pe părintele Thomas din Ossa și să revedem muzeul bizantin din Veria, să mai stăm un pic în grădinile bisericilor vizitate, să mai cântam în biserici cum am făcut la Nea Epivata și Rotonda, să mai simțim apropierea Athosului, să ne mai bucurăm de munți și câmpii, de florile parfumate și colorate, de pomii cu roade, de vremea frumoasă, de cerul înstelat și cântările greierilor.

    Încă odată mulțumim foarte mult tuturor acelora care au făcut posibil acest pelerinaj precum și participarea noastră, a lui Florinel și a mea! Slavă și mulțumită Domnului pentru toate!

    Georgiana Languri

    ***
    Slavă Domnului că am putut să mergem în pelerinaj!

    Mi-a plăcut la biserica sf. Dimitrie și că ne-am închinat la moaștele sale. La biserica sfintei Paraschiva m-am bucurat că am stat la slujbă. Am fost foarte fericit că am putut să văd mormântul sf. Paisie. La mănăstirea sf. Anastasia mi-a plăcut că ne-a răcorit ploaia. Satul Akontisma a fost foarte frumos. În căsuța noastră am avut o șopârlă și ne-a cântat foarte plăcut noaptea.

    Mulțumim părintelui și doamnei preotese pentru pelerinajul acesta frumos! Mulțumim tuturor! Mare este Domnul!

    Florinel
    3 iulie 2018
    12 iulie 2018, ziua cinstirii icoanei Maicii Domnului Prodromița/Înaintemergătoarea, ceea ce ne învață să rânduim toate cu chibzuință, și a luminătorului vremurilor de pe urmă, Cuviosul Părinte Paisie
    13 iulie 2018, soborul Sf. Arhanghel Gavriil, mare binevestitor




  • 27. Elena de Chiara - Olanda
    Au trecut mai bine de două luni de la întoarcerea din pelerinajul organizat anul acesta în nordul Greciei, pe urmele Sf. Apostol Pavel, dar şi pe urmele celui mai mare comandant al antichităţii şi nu numai, Alexandru cel Mare, dar înainte de a pune pe hârtie impresiile legate de cele zece zile petrecute împreuna cu familia mea duhovnicească, doresc să multţumesc Părintelui Ioan și doamna preotese Christina, care ne-au călăuzit şi în acest pelerinaj cu marea dumnealor dăruire și perfecta organizare.

    Am reușit să vizităm multe biserici şi mânăstiri pline de mozaicuri şi fresce bizantine, care au rezistat trecerii timpului şi vicisitudinilor istoriei, am vizitat muzee bizantine splendide, site-uri arheologice, ne-am apropiat de Sf. Munte Athos, am admirat din nou frumuseţile naturale ale Greciei, dar mai ales ne-am învrednicit să ne închinăm şi rugăm la moaştele atâtor Sfinţi, martiri ai bisericii ortodoxe, care de acum ne vor fi şi mai aproape.

    Pentru mine cel mai impresionat şi emoţionant moment a fost închinarea la sfintele moaște ale patronului parohiei noastre, Sf. Grigorie Teologul. Momente emoţionante pâna la lacrimi sa citim, în genunchi, lângă Sfânt, împreuna cu Parintele Ioan și doamna preoteasă şi cu gândul şi la cei de acasă, familie sau prieteni, imnul acatist al Sfântului. Sfântul nostru a vrut să îl găsim şi i-a fost alături doamnei preotese în căutările dumneaei legate de organizarea pelerinajului. Cât de bine m-am simţit şi in Akontisma, cu moaştele Sf. Mamas la care ne puteam ruga in fiecare dimineaţă şi cu bisericuţa din deal, de unde aveai o privelişte spectaculoasă a zonei Nea Karvala.

    Ce surpriză şi pentru mine Muzeul Istoric si Etnografic din Nea Karvali, infiinţat de urmaşii capadocienilor ortodocşi reveniţi în Grecia la începutul secolului al XX-lea. Cu câtă dragoste şi respect sunt expuse crâmpee din viața strămoşilor lor şi cu cât entuziasm ne-au fost toate prezentate de dl. Kaplanis.

    Un alt moment ce imi va rămâne în memorie, a fost vizita şi participarea la Sf. Liturghie în biserica Sfintei Paraschiva de la Iaşi, din Nea Epivata şi închinarea la Sfintele ei moaşte.

    Am avut prilejul să cântam cu multa emoţie şi bucurie “Tatăl nostru” în limba română, ca şi troparul pascal în greceşte “Hristos anesti” și cât de înalţător a fost momentul în care glasurilor noastre li s-au unit glasurile gazdelor noastre, toţi îndemnaţi fiind de preoteasa noastră dragă. Cât de frumos am fost primiţi, cât de atente erau doamnele din biserică cu noi, când se ridicau să ne ofere nouă locurile. Am simţit căldura deosebită a preotului parohiei şi a enoriaşilor săi şi în momentele petrecute împreună dupa terminarea liturghiei.

    Nu voi uita locul liniştit unde a fost botezată Sf. Lidia, primul creştin european, o femeie ce a avut ocazia să îl asculte pe Sf. Apostol Pavel predicând şi unde acum, este ridicată biserica Sfintei Lidia cu Baptisteriul Sfintei. În apa râuleţului firav, cu apă cristalină, ce curge în apropiere, ne-am scufundat şi răcorit şi noi picioarele, întorcându-ne cu gandul la începuturile creștinismului.

    Tot la Filippi, oraşul muzeu arheologic, am găsit din întâmplare și închisoarea unde a fost închis Apostolul Pavel şi discipolii săi şi ne-am rugat lui să ne fie aproape.

    Nu mi-aş fi închipuit ca voi vizita vreodată mormântul lui Filip al II-lea, tatăl lui Alexandru cel Mare, de a carui personalitate am fost fascinată din liceu. Mormintele regale de la Vergina fascineaza prin măreţia şi bogăția lor: coloane de marmură, fresce, superbe coroane din foiță de aur, vase din ceramică. Am avut şi aici un ghid de excepţie: doamna preoteasă care, intre altele, mi-a deschis ochii asupra influenţei şi rolului important pe care Alexandru Macedon l-a avut prin legile sale – de ex. introducerea obligativităţii vorbirii limbii greceşti – peste sute de ani, în răspândirea creştinismului.

    Acum cand scriu aceste randuri mă intreb de unde am avut timpul şi cum de ne-au ajuns orele celor zece zile de pelerinaj, să vedem atâtea locuri minunate, care ne-au facut să trăim emoţii profunde. Fără a le prezenta pe larg, doresc numai să mai numesc o data, momentele apropiate sufletului meu, în afara celor de mai sus, spre a nu le uita peste ani:

    • Închinarea şi rugăciunea spusă la mormântul Sfântului Paisie Aghioritul și a Sfântului Arsenie Capadocianul, de la mânaăstirea Sf. Ioan Teologul, din localitatea Suroti.
    • Închinarea şi rugăciunea spusă la icoana Maicii Domnului din Sumela, după tradiție pictata de Sf. Ap. Luca. Nu m-aş mai fi dezlipit de lânga ea. Mi-a rămas pe retina vechimea lemnului icoanei cu urmele de culoare.
    • Întâlnirea cu Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, un sfânt atât de apropiat noua românilor.
    • Plimbarea prin Salonic pe urmele împăratului roman Galeriu, împărat de origine dacă, urmând drumul de la Arcul lui, cu daci sculptaţi in piatra arcului, pana la mausoleu, Rotonda “Sf. Gheorghe”, unde am cântat “Cu noi este Dumnezeu” şi “Hristos a Înviat”. Ce ecou deosebit aveau vocile noastre unite în cântec de slavă Domnului nostru!!
    • Întâlnirea deosebită cu părintele vlah, Thomas din Ossa care ne-a împărtăşit cu multă vervă istoria descoperirii moaştelor Sfintei Akilina şi Sfintei Kirana, moaşte descoperite de curând, şi de a caror existenţă şi nume nu auzisem încă.
    • Frumuseţea drumului, străjuit de chiparoşi mareţi, spre mănăstirea Sfântului Ioan Botezătorul, de la Serres. Mânăstirea cu o arhitectură, dupa cum am reţinut asemănătoare mânăstirilor din Sfântul Munte Athos şi cu fresce din secolul al XIV- lea, este o oaza de verdeaţă si flori răspândite pe şi între pietrele lucioase ale caldarâmului. Mă întrebam coborând spre biserică cum or coborî măicuţele pe ploaie, fără să alunece?
    • Kavala, oraşul de unde Sf. Apostol Pavel a început creştinarea Greciei cu Mânăstirea Sf. Sila, sfânt necunoscut mie pâna în ziua vizitei, în care erau şi părticele de moaşte ale Sfântului.
    • Plimbarea pe Marea Egee, de-a lungul coastelor vestice ale Muntelui Athos, munte de o frumuseţe copleşitoare. Deşi Mânăstirile de pe Munte, pe lângă care treceam erau departe de vasul nostru, rugăciunile noastre şi ochii minţii ajungeau cu siguranţă pe Munte.

    M-am bucurat alături de ceilalţi pelerini de sărbatorirea zilei de naştere a Ioanei, prietena mea de pelerinaje şi nu numai, a lui Ştefan, mezinul familiei parintelui Ioan şi a zilei onomastice a Irinei Gradinaru. Am petrecut împreuna cu voie bună, cu un pahar de vin grecesc (chiar două) şi cu mâncăruri deosebite. Nu poate fi uitat concertul dat de Florinel în seara zilei de 10 mai: cât de mult a progresat în mânuirea arcuşului pe coardele viorii şi ce impresionant a fost în seriozitatea, inocenţa dar şi umorul lui.

    Închei mulţumind încă o dată Părintelui Ioan, pentru tot ceea ce ne-a împărtăşit în acest pelerinaj, învăţături care ne sporesc şi întăresc duhovniceşte şi doamnei preotese, sufletul pelerinajului fără de care nu am fi ajuns să cunoaştem locuri atât de importante pentru un creştin orthodox. Slava Domnului pentru zilele dăruite şi petrecute împreună!
    22 iulie 2018

  • 28. Vasilica Dima - Olanda
    Cu voia lui Dumnezeu și binecuvântările Părintelui Paroh Ioan Dură am participat la pelerinajul din Grecia, în luna mai 2018. În acest pelerinaj programul a inclus biserici și mănăstirii la care îmi doream să ajung de-a lungul vieții mele. Fiecare obiectiv vizitat a avut un mesaj de transmis pentru mintea și sufletul meu. Am vizitat locuri minunate și mai ales mari sfinți. Domnul să răsplătească eforturile tuturor pelerinilor, care s-au pregătit intens pentru a afla din viața fiecărui sfânt și ne-au relatat celorlalți despre iubirea sfinților față de Dumnezeu. Mulțumesc pentru răbdarea și dragostea enoriașilor, de care am avut parte. Mii de mulțumiri Părintelui și Doamnei Preotese pentru că mi-au dat șansa să am parte de acest pelerinaj binecuvântat. Și, cu ajutorul lui Dumnezeu și al Maicii Domnului, poate mai am bucuria de a merge și în alte pelerinaje.
    Dumnezeu să binecuvânteze familia Părintelui Ioan Dură.
    26 iulie 2018

  • 29 - 30. Constantin și Mihaela Grădinaru - Olanda
    Slăvit fie Domnul, căci v-a ajutat și de această dată să organizați un pelerinaj extraordinar, în Nordul Greciei. Am participat și eu cu mare bucurie, împreună cu soția mea, Mihaela, și vă mulțumim amandoi, din toată inima, pentru că ne-ați invitat.

    Într-o lume în care pacea și armonia se lasă tot mai greu văzute, Sfinția Voastră ați reușit ca, împreună cu Doamna Preoteasă Christina, să creați, să cultivați și să întrețineți o atmosferă frumoasă și armonioasă, de familie lărgită, în care ne-am aflat cu toții pe parcursul acestui pelerinaj.
    Am auzit pe Părintele Rafail Noica spunând că "Ortodoxia este firea omului". Cred că noi, pelerinii, urmându-Vă exemplul și îndemnurile, încercând să trăim ortodox, am intrat cu toții în această atmosferă firească și armonioasă, care a contribuit substanțial la reușita pelerinajului. Iar acesta a fost un dar deosebit.

    Alt dar pe care ni l-ați făcut a fost bogăția și diversitatea obiectivelor vizitate și a activităților desfășurate. Am ajuns în zeci de locuri sfinte și ne-am închinat, trăind printre sfinții din icoane și bucurându-ne de prezența si binecuvântarea lor. Am vizitat muzee, site-uri arheologice, localități, unde ne-am îmbogățit cunoștințele despre viața Bisericii din primele secole creștine și până astăzi, dar și despre cultura și civilizația greacă. În același timp, ne-am bucurat de peisajele superbe, de clima frumoasă, de plimbările pe malul mării și în localitățile vizitate, și mai ales de bogăția si varietatea gastronomică a bucătăriei grecești.

    A fost o realizare cu adevărat remarcabilă, rezultatul strădaniilor multe și mari ale Doamnei Preotese Christina și ale Sfinției Voastre, de a întocmi un plan cât mai potrivit și de a-l înfăptui cu acuratețe. Îngrijindu-vă de toate aspectele practice dar și de nevoile particulare ale pelerinilor, spre reușita pelerinajului și bucuria tuturor, ne-ați arătat și învățat că iubirea nu poate rămâne doar declarativă, ea se manifestă și se dovedește cu fapta. Acesta a fost un alt dar.

    Peste toate, consider că Dumnezeu, văzându-Vă strădaniile și râvna, a trimis binecuvântarea sa peste noi toți și ne-am bucurat de câteva adevărate minuni - daruri de Sus:
    • Ne-am închinat Moaștelor Sfântului Grigorie Teologul! Și ne-am bucurat de ospitalitatea președintelui Asociației Grecilor Capadocieni, care este și Custodele Moastelor Sfântului Grigorie Teologul din Nea Karvali și a fost gazda noastra din Akontisma.
    • Ne-am închinat Moaștelor Sfântului Mamas, chiar în Akontisma, micul și pitorescul sat turistic în care am stat.
    • Ne-am întâlnit cu Părintele Thomas Fardis din Ossa, un vlah sincer, primitor, plin de râvnă și doritor să ne spună cât mai multe despre descoperirea moaștelor Sfintei Kyranna, despre Sfânta Akilina și despre bisericile din Ossa. Extraordinară întâlnire cu acest Slujitor al Domnului, viu și râvnitor către cele sfinte!
    • Tot un dar de la Domnul a fost și participarea la Sfânta Liturghie la parohia Sfintei Parascheva din Neoi Epivates, unde am fost primiți extraordinar de frumos de parohieni, în frunte cu Părintele paroh. Acolo am cântat cu toții "Hristos a înviat!" și "Tatăl nostru" și am trăit momente deosebite.

    De asemenea, am trăit momente înălțătoare vizitând locul unde a fost botezat primul creștin al Europei, Sfânta Lidia, în Filipi. Ne-am minunat de frumusetea Baptisteriului Sfintei, cu o arhitectură și o iconografie deosebite, înălțat în apropierea locului Botezului.

    Au fost multe momente, evenimente și trăiri deosebite. Ne-am întors mult îmbogățiți sufletește din acest pelerinaj, cu dorința de a revedea multe din locurile vizitate.

    Părinte Ioan și Doamnă Preoteasă,
    Ne rugăm Domnului ca semințele pe care le-ați sădit în inimile noastre să încolțească și să aducă roadă multă la timpul rânduit.
    Mulțumiri cordiale pentru toate eforturile și pentru grija pentru noi toți. Domnul să vă dăruiască sănătate, putere, bucurie duhovnicească, pace și - peste toate - Harul Său, să vă păstreze inimile la fel de tinere și frumoase.

    Cu dragoste în Hristos,
    Fii duhovnicești,
    Constantin și Mihaela Grădinaru
    31 iulie 2018