Profiluri de membri ai parohiei


Grigore Șerban

Cel mai cunoscut reprezentant al artei românești în Olanda este, fără îndoială, domnul Grigore Șerban. Acest lucru ți-l poate certifica însăși marea popularitatea de care se bucură în rândul melomanilor olandezi. Dacă întrebi pe oricare dintre aceștia ce cunoaște despre muzica românească îți va răspunde cu siguranță numele domnului Grigore Șerban. Este adevărat că la aceasta a contribuit lunga ședere a dânsului în Olanda, mai bine de cinci decenii, precum și apariția sa, din când în când, la televiziunea olandeză. Dar, nu mai puțin a contribuit la marea sa popularitate și cântarea, timp de ani de zile, la marile restaurante ale orașului Haga și Amsterdam, precum și discul său de muzică populară românească, reimprimat de mai multe ori. În fine, mai toate ziarele olandeze i-au inserat fotografia și i-au consacrat, de nenumărate ori, rânduri elogioase relativ la măiestria cu care domnul Șerban a mânuit arcușul în interpretarea melodiilor populare românești.

Grigore Șerban a văzut lumina zilei la 4 august 1909 în orașul Brăila, ca fiul al lui Vasile Șerbănescu - adevăratul nume al domnului Grigore, de altfel, dar cunoscut de toată lumea cu cel de Șerban - un bun mânuitor al țambalului. Dar, nu numai tatăl domniei sale era muzicant, ci și frații mamei sale, care erau violoniști, așa încât se poate spune că s-a născut și a crescut într-o familie în care muzica era la ea acasă.

Copilăria și-a petrecut-o în orașul natal, până în anul 1918, când tatăl său și bunicul din parte mamei aveau să-l ducă cu ei la Constantinopol. Aici, tatăl său i-a cumpărat o vioară, cu care a luat lecții de la unchiul său. După o ședere de un an de zile la Constantinopol revine la Brăila, unde-și termină școala elementară. Cum tatăl său și frații mamei sale alcătuiau o orchestră, micuțul Grigore i-a urmat peste tot, în peregrinările lor la Paris, Londra și Berlin.

În 1931 însoțea orchestra tatălui său în Olanda, unde s-a și înscris la Conservatorul regal din Haga. Aici, în Olanda, a cântat în orchestra tatălui său doar până în anul următor, 1932, când și-a alcătuit propria sa orchestră, cu care avea să cânte ani de zile la mari hoteluri și restaurante olandeze, ca „Royal”, din Haga, și „Kurhaus” din Scheveningen. Măiestria mânuirii arcușului i-a fost aici apreciată de mari violoniști ca Hubermman, Fritz Kreisler, Jack Thibaut, pianiști ca Arthur Schveber, Leonard Bernstein, Arthur Rubinstein și dirijori ca Willem Mengelberg.

De mai multe ori, domnul Grigore Șerban a cântat pentru familia regală, așa încât intrerpretarea „Ciocârliei” și a celorlalte superbe melodii ale muzicii populare românești, aveau să-i atragă admirația din însăși partea membrilor acesteia. Mărturie stau în acest sens cele ce i-au fost adresate în scris, încă din anul 1953, de soțul reginei Iuliana, prințul Bernard, a cărui scrisoare o redăm în românește mai jos:

„Stimate domnule Șerban, prin aceasta doresc încă o dată să Vă mulțumesc din inimă, dumneavoastră și colaboratorilor, pentru reușita aniversării zilei mele de naștere. Puteți fi sigur că programul muzical prezentat de dumneavoastră a făcut succesul serii. Toți cei prezenți, de altfel, au fost unanim de acord că succesul aniversării a întrecut așteptările. Cu recunoștință Vă rog să acceptați această fotografie. Salutări prietenești dumneavoastra și membrilor orchestrei dumneavoastră."

Casa regală i-a decernat, de altfel, domnului Grigore Șerban, decorația de „Ridder in de Ordre van Oranje Nassau” (Cavaler al ordinului de Orange Nassau).

În afara Olandei, domnul Grigore Șerban a cântat cu orchestra sa la Londra, Paris, în diferite orașe din Germania Federală și în Arabia Saudită.

Pretutindeni și în toate ocaziile domnul Grigore Șerban n-a uitat că este român și că este mesager al muzicii populare românești. La restaurant sau la televiziune, peste tot, domnia sa poartă cămașă în port național românesc cu tricolorul la manșetă. Chiar la intrarea în restaurantul său fâlfâie, în bătaia vântului, tricolorul românesc. Că nu și-a uitat țara de origine și pe compatrioții săi a dovedit-o și acțiunea sa de a concerta în 1977 pentru beneficiul victimelor groaznicului cutremur ce-a lovit țara noastră și pe locuitorii ei.

Totodată anul acesta, domnia sa și cu fiul său Andrei, Conferențiar la Conservatorul din Maastricht, - și el un mare maestru al viorii - au concertat în Haga, cu prilejul aniversării Unirii, pentru suflarea românească din Olanda.

Domnia sa nu și-a uitat nici credința ortodoxă a străbunilor săi. Nelipsit de la slujbele parohiei noastre, dânsul este și membru al Consiliului parohial și sprijinitor al obținerii unui locaș de cult pentru comunitatea noastră.

Preotul comunității ortodoxe române din Olanda și toți membrii acesteia urează din inimă domnului Grigore Șerban sănătate și viață lungă întru cinstirea numelui de român și a artei muzicale românești.*

Părinte Ioan Dură

*) Publicat în revista "Mărturie Ortodoxă", anul II, nr. 4, 1983, p. 171-174.

Alexandru Lăscae

Alexandru Lăscae s-a născut la București în anul 1942. Și, încă din fragedă vârstă, ia lecții de vioară cu Anton Sarvas, concert-maestru la Orchestra Filarmonicii din București. Vocația muzicii i-a îndreptat pașii tânărului Alexandru, în anul 1960, la Conservatorul din București, unde avea să aibă ca profesor de vioară pe George Manoliu. Aici, la Conservator, calitățile violonistice ale studentului Lăscae l-au impus foarte curând în rândul colegilor, precum și a violoniștilor profesioniști. Așa se face că, încă din anul 1963, studentul Alexandru Lăscae a fost angajat ca violonist în Orchestra Radio-Televiziunii române, iar în cel următor, 1964, în Filarmonica George Enescu, cu care a concertat, de altfel, și în afara țării și anume în țările socialiste, precum și în Germania Federală și Turcia.

Stabilit în Occident, domnul Lăscae și-a continuat studiile la Conservatorul din Bruxelles cu Louis Poulet. Și de această dată, talentul și perseverența sa aveau să fie răsplătite, căci în anul 1970, i se decernează „Premiul întâi și Diploma superioară”.

În Olanda, cu începere a anului 1972, este concert-maestru în Orchestra simfonică "Residentie Orkest" a orașului Haga. Câțiva ani mai târziu, și anume în 1976, domnul Lăscae constituie la Haga, "Ansamblul olandez de coarde" ("Nederlands Strijkers Ensemble"), pe care-l și conduce. În anul 1979 întemeiază "Orchestra de Cameră Arion" („Arion Ensemble”) și o conduce sub bagheta sa până astăzi. Primul concert susținut de domnul Alexandru Lăscae cu Orchestra de Cameră Arion, în calitate de dirijor al acesteia, a avut loc la 12 iulie 1980 în "Oude Kerk Scheveningen". La ora actuală, pe lângă calitatea sa de dirijor permanent al Orchestrei de Cameră Arion, domnul Lăscae este și concert-maestru al Orchestrei simfonice ("Residentie Orkest") a orașului Haga și desfășoară o prodigioasă activitate muzicală.

Măestria cu care mânuie arcușul și bagheta i-a dat posibilitatea domnului Lăscae să concerteze și să dirijeze în Europa Occidentală, America și Canada. Repertoriul lucrărilor interpretate și dirijate este și el bogat și variat. Prezența creațiilor marilor compozitori în repertoriul său este dovada grăitoare în acest sens. De asemenea, prezența numeroasă a melomanilor olandezi la lucrările interpretate sau dirijate de compatriotul nostru, precum și elogiile ce i-au fost aduse în presa olandeză, ilustrează și ele, din plin, prestigiul și stima de care se bucură domnul Alexandru Lăscae în viața muzicală a Olandei.

Spre confirmarea celor de mai sus, redăm, în cele ce urmează, câteva pasaje, extrase din ziare olandeze : a) "Lăscae s-a prezentat în stilul cel mai lăudabil și competent" ("Het Binnenhof", Haga); b) "Lăscae a făcut ca orchestra să cânte într-un stil admirabil lucrarea lui Hayden, Simfonia 104" ("De Volkskrant", Amsterdam); c) "Un valoros dirijor care cunoaște nu numai ceea ce vrea și cum să obțină așa ceva, dar care poate să se și exprime cu căldură și să se impună cu cea mai mare eleganță" ("De Telegraaf", Amsterdam); d)"Repede remarcă cineva că "Orchestra de Camer Arion" condusă de Lăscae, un interesant dirijor, din punct de vedere muzical, se dezvoltă ca un ansamblu viguros, plin de muzicalitate" ("Het Parool", Amsterdam). Firește, elogiile aduse compatriotului nostru de criticii muzicali olandezi constituie o îndreptățită mândrie pentru toți românii din Olanda.

Se cade a fi evidențiat faptul că deși își desfășoară activitatea muzicală departe de țara natală, domnul Alexandru Lăscae și-a păstrat intactă dragostea pentru muzica românească și valorile ei autentice. Din repertoriul său fiind nelipsite, de exemplu, Simfonia nr. 1, Suita nr. 1, Sonatele 1 și 2 și Rapsodia română ale marelui nostru compozitor George Enescu. Mai mult, chiar, Sonatele 1 și 2 ale lui Enescu au fost înregistrate de domnia sa la Radio Hilversum, fiind acompaniat la pian de domnul Alexandru Hrisanide.

În anul 1977, asemenea celor ce au simțit românește și au fost alături de frații lor de acasă încercați de neuitatul cutremur de atunci, domnul Alexandru Lăscae a concertat pentru ajutorarea acestora cu "Ansamblul olandez de coarde", ("Nederlands Strijkers Ensemble") în "Nieuw Kerk" din Haga. Concertul, care sa bucurat de un deosebit succes, a fost susținut în prezența primarului orașului Haga și a ambasadorului R. S. R., de atunci, domnul profesor dr. Traian Pop.

La invitația comunității ortodoxe române din Olanda de-a da un concert patronat de aceasta, în folosul strângerii de fonduri pentru un viitor locaș de cult propriu, domnul Lăscae a răspuns afirmativ, cu multă bunăvoință. Și la 24 iunie, anul acesta, domnul Alexandru Lăscae, acompaniat de d-na Agnes Jas, la violoncel, și dl Peter Visser, la pian, au interpretat lucrări ale compozitorilor Haydn, Beethoven, Dvorak și Bartok, în „Haagse Kunstkring” din Haga, strada Denweg nr. 64. Menționăm că, dintre lucrările lui Bartok, au fost executate Dansurile românești : Jocul cu bâta, Brâul, Pe loc, Buciumeana, Poarta românească și Mărunțel, iar în ceea ce privește concertul, acesta poate fi considerat un succes. Și aceasta deoarece concertul a constituit o frumoasă manifestare muzicală, organizată și patronată de către comunitatea noastră ortodoxă din Olanda.

Se cade, aici, să amintim că la buna organizare a acestuia a contribuit, cu multă tragere de inimă, mama domnului Alexandru Lăscae, doamna Adina, membră a comitetului parohiei noastre și nelipsită de la slujbele religioase. Firește, comunitatea noastră speră, ca in viitorul apropiat, să organizeze și să patroneze un al doilea concert al domnului Lăscae. Și suntem optimiști în această privință, întrucât, după cele mărturisite de domnul Lăscae, domnia sa se gândește deja la viitorul concert.

Preotul comunității ortodoxe române din Olanda și credincioșii acesteia urează dirijorului - singurul dirijor român, la ora actuală, în Olanda - și virtuosului violonist, Alexandru Lăscae, viață lungă, plină de satisfacții și succese profesionale, ce vor bucura, cu singuranță, și pe românii de aici și de pretutindeni.*

Pr. Dr. Ioan Dură

*) Publicat în revista "Mărturie Ortodoxă", anul III, nr. 7, 1984, p. 227-232.

Elisabeta Kerkhoven-Constantinescu

Doamna Elisabeta Kerkhoven-Constantinescu s-a născut la 25 martie 1914 în Câmpina - România, din părinții Ioan Constantinescu și Maria Buzea. În familie, tânăra Elisabeta avea să învețe cultul muncii, al cinstei și al dragostei de frumos, care aveau să-și pună pecetea definitivă asupra acesteia. Și tot părinții au fost aceia care au crescut pe micuța Elisabeta în duhul legii românești, adică al credinței ortodoxe și al umanismului acesteia.

La 18 decembrie 1940, tânăra Elisabeta Constantinescu se căsătorea în București cu W. I. Kerkhoven.

Stabilită în Olanda, d-na Elisabeta Kerkhoven-Constantinescu a întemeiat în Haga, "Fundația culturală Ioan și Maria Constantinescu", a cărei președintă și este. Fundația, instituție nepolitică și nelucrativă, urmărește promovarea schimburilor culturale între țări și dispune și de un muzeu etnologic și de o colecție de artă contemporană.

Pictoriță de o aleasă sensibilitate artistică, doamna Elisbeta Constantinescu este de asemenea și directorul galeriei de artă "Laurina", anexă a Fundației amintite mai sus. Prin "Laurina" sunt încurajate schimburile artistice dintre țări. Și aici se cade a fi evidențiată mai ales strădania directorului "Laurinei" de-a da posibilitatea la cât mai mulți pictori români, în deosebi tineri, să-și expună tablourile lor în această galerie.

Dată fiind personalitatea complexă a pictorului și omului de cultură, care este doamna Elisabeta Constantinescu, instituții de artă și cultură din diferite țări ale lumii au făcut-o membră a acestora. Așa se face că, conaționala noastră, Elisabeta Kerkhoven-Constantinescu, este membră a următoarelor instituții: 1) Centru Cultural Internațional - Amsterdam; 2) Pulchri Studio - Haga; 3) Muzeul municipal - Haga; 4) Academia Pater Noster - Londra (membră de onoare din 1972); 5) Universitatea Tomaso Camparelli - Roma (membră de onoare din 1969); 6) Crucea Roșie; 7) Societatea filatelică internațională - Haga; 8) Societatea Regală de Horticultură și Botanică; 10) Membru pe viață al Asociației biografice internaționale (Life Felow of the International Biographical Association) - Cambridge; 11) Academia Italia de artă și lucru (Academia Italia delli Arti e del Lavoro) - Salsomaggiore Terme; 12) Membru consultativ al Comisiei consultative a Congresului S.U.A., în 1983 (Charter member of the Congressional Advisory Board in the United States Congress).

Ca pictoriță, doamna Elisabeta Constantinescu a avut posibilitatea să-și facă cunoscută creația sa artistică, iubitorilor de frumos, în diferite expoziții personale, ce s-au bucurat de succes. Și pentru meritele sale artistice și culturale domnia sa a fost răsplătită, de-a lungul anilor, cu numeroase premii și distincții, precum urmează: 1) Premiul picturii din Haga, în 1949; 2) Medalia de argint - Universitatea Tomaso Camparelli - Roma, în 1962; 3) Medalia de aur - Universitatea Tomaso Camparelli - Roma, în 1969; 4) Medalia de argint - Academia Pater Noster - Londra, în 1972; 5) Certificat de merit pentru aportul remarcabil adus la înțelegerea între națiuni prin Pace și Cultură și Medalia de aur - Dicționarul de Biografie internațională - Cambridge; 6) Medalia "Pro Mundi Beneficio" - Academia braziliană de Științe umane - "pentru contribuția adusă în serviciul păcii", Sao-Paolo, în 1975; 7) O placă și o diplomă pentru realizare contemporană - Dicționarul de Biografie internațională - Cambridge, în 1976 ; 8) Medalia de aur și diploma de numire ca academician al Academiei Italia de artă și lucru - Salsomaggiore Terme, Parma, în 1979; 9) Medalia de aur a Meritului de către Parlamentul internațional pentru Pace și Siguranță - U.S.A., în 1982; 10) Premiul națiunilor - Academia Italia, Parma, în 1983; 11) Premiul cultural mondial "Statuia Victoriei" - Centru de Studii și cercetare a națiunii, Parma (Italia), în 1983.

Pictorul Elisabeta Kerkhoven-Constantinescu este trecută în: 1) International Directory of Arts. Deutsche Zentral Druckerei A. G. Berlin - Germania; 2) Dictionary of International Biography. Melrose Press Limited. Cambridge - Anglia; 3) Who’s Who in the World. Marquis Who’s Inc. Chicago - U.S.A.; 4) International Register of Profiles World Edition. Melrose Press Limited - Cambridge; 5) Men and Women of Distinction. International Biographical Centre - Cambridge.

Dornică de cunoaștere, doamna Constantinescu a călătorit în Europa în țări ca: Franța, Germania, Italia, România, Spania, Elveția, Turcia, Anglia, Iugoslavia, dar și dincolo de bătrânul continent și anume în Australia, Indonezia, Tailanda și Iran.

În timpul liber, Elisabeta Constantinescu se pasionează de filatelie, îngrijirea grădinii, a decorației interiorului, precum și de citit, mai ales din domeniile Etnologiei, Filozofiei, Artelor, Poeziei și Folclorului. Am spus timp liber, deși activitatea neobosită depusă de domnia sa la aranjarea și organizarea de expoziții și manifestări culturale în cadrul Fundției și a "Laurinei", precum și creația sa artistică nu-i mai dă posibilitatea de așa ceva. Cu atât mai mult cu cât Elisabeta Constantinescu depune atâta dăruire și pasiune în tot ceea întreprinde, convinsă fiind că arta și cultura, mai presus de orice, sunt aproape de sufletul omenesc și contribuie la buna înțelegere între oameni și popoare. Iată cum se explică, de exemplu, că domnia sa face parte printre personalitățile cu profil internațional alese membrii consultativi ai Comisiei consultative a Congresului S.U.A., titlu ce i-a fost acordat oficial de căte Administrația Reagan.

Românii din Olanda pot fi, cu adevărat, mândri că au o astfel de compatrioată a cărei personalitate este unanim apreciată, atât în țara lor adoptivă cât și de instituții de renume internațional din diverse țări ale lumii.

Personalitate cu profil internațional, Elisabeta Kerkhoven-Constantinescu este mândră de originea sa română și sensibilă la orice creație artistică și culturală românească, pe care o promovează cu atâta dragoste. Aceeași sensibilitate o manifestă domnia sa și față de credința creștină ortodoxă. În acest context se înscrie și invitația făcută de dânsa, de mai multe ori, Preotului comunității noastre de-a o vizita la domiciliul dumneaei din Haga.

În timpul vizitelor întreprinse de Preot la domiciliul său, doamna Elisabeta a manifestat un real interes pentru parohia ortodoxă a Românilor din Olanda. De altfel, doamna Elisabeta Kerkhove Constantinescu a fost aceea care a deschis un cont pe numele parohiei noastre la ABN Bank, în vederea realizării propriului locaș de cult, în viitor.

În locuința dânsei, semnele extern ale mărturisirii credinței ortodoxe sunt și ele prezente pretutindeni. Sfânta Scriptură, cărți de rugăciune, cruci, ouă roșii încondeiate cu măestrie, lucrări teologice, printre care se numără și o carte ce i-a fost oferită personal de către fostul patriarh Justinia al României, precum și ziarul "Telegraful Român" al Mitropoliei Ardealului, sunt tot atâtea mărturii evidente ale credinți sale ortodoxe. Firește, din casa dânsei nu lipsește nici revista noastră "Mărturie ortodoxă", oferită de preotul comunității.*

Pr. Dr. Ioan Dură

*) Publicat în revista "Mărturie ortodoxă", nr. 6, 1984, p. 91-96.